20 aprilie 2026 Jurnal
După antrenament, Ancuța se grăbea spre casă, jurându-mi că va fierbe o supă de pește. Intră în apartament și mă găsește pe mine, Leon, așezat la masă și sorbind un pahar de vin roșu.
Uau, și cu un pahar în mână, nu am găsit răbdare să aștept? o sări în sus. Hai să fac eu ceva de gust, măcar o gustare
Nu, stai, avem de vorbit, răspunsul meu fu serios.
Nu văzusem niciodată așa ceva la soția mea. Dezamăgit, pierdut, se întrebă: Doamne, ce s-a întâmplat?
Nu ştiu nici de unde să încep o să-ţi spun totul. Secretara mea, Cătălina, e însărcinată de mine și eu plec la ea, declar eu, fără să pot să mă abţin.
Serios? Parcă într-un film de proastă melodramă! De când? întreabă ea, cu glas tremurat.
De cam un an. De îndată ce a venit, a început să-mi arate atenție. Tânără, frumoasă, veselă, exact ca tine în tinereţe. M-am îndrăgostit ca un copil! Am vrut să-ţi spun, dar nu mi-a fost curajul, îmi pare rău de tine.
Acum nu mai am unde să mă duc. Vom fi părinţi curând. Mereu mi-am dorit un copil. Ionuț, copilul nostru, e ca un fiu pentru mine, deși nu e sânge. Îmi trebuie un moştenitor, să-i transmit afacerea, ştii? Cu Cătălina mă simt din nou tânăr Probabil că sunt în criza de mijloc de viaţă, ai auzit de aşa ceva?
Fiu, ştiu că am greșit, dar nu te voi lăsa pe tine și pe Ionuț fără sprijin. Apartamentul, maşina, totul va rămâne al vostru. Voi continua să vă ajut cu bani, să plătesc şcolarizarea, cum am promis. Am cumpărat deja o casă nouă, pe numele Cătălinei va fi mama copilului meu.
Înţeleg, Leon, e greu să rezisti în faţa unei frumuseţi ca Cătălina, şi tu eşti un adevărat bărbat. E nobil să nu abandonezi copilul. Mulţumesc pentru ajutorul financiar, nu refuz, vreau să încep să călătoresc și să trăiesc pentru mine.
Când te muţi? Poate te-ajut să strângi lucrurile?
Leon privea confuz pe soţie. Vorbea cu o calmare ciudată, parcă era mai uşor să nu izbucnească certuri.
La revedere, dragule, mulţumesc pentru anii petrecuţi împreună, am fost fericit alături de tine! Viaţa are alte scenarii Poate voi iubi pe altcineva şi voi fi fericită cu un nou bărbat. Hai, du-te, căci Cătălina probabil că se întreabă de ce am rămas blocat aici.
Leon strânse grabnic bagajele, zâmbi stângaci şi se îndreptă spre lift.
Închizând ușa, Ancuța fu spre bucătărie, scoase o sticlă de șampanie din frigider, o deschise, umplu un pahar şi îl sorşi. Bărbatul ei o părăsise. Cum suna totul ciudat.
Niciodată nu s-ar gândit la asta. Ani un an de convieţuire pașnică, fără pasiuni incendiare, dar cu ataşament, obișnuință şi respect.
Bine, nu mai plânge. Viaţa nouă, reguli noi! O să găsesc ceva de făcut, iar tine îl voi plăti pe tine. E stupid să refuzi banii, cu ei vin şi oportunităţi. Trebuie să mă obișnuiesc cu statutul de abandonată
Vântul noilor impresii o învălmăşi. Se înscrise la cursuri de dans, mergând după muncă. În weekenduri vizita muzee, cinematografe şi sală. Din fericire avea companie: vecina Irina, o femeie singură, începu să-i fie alături.
Ionuț studia în alt oraş, venea rareori. Ancuța rămânea cu sine însăşi. Gătea numai ce îi plăcea, nu trebuia să se conformeze nimănui. Se ocupa de pasiunile sale, nimeni nu-i mai putea interzice. Nu se gândea la un bărbat nou, şi singurătatea nu era rea.
Divorţul se încheie liniştit. Într-un colţ al sălii judecătoreşti zări pe Cătălina, o frumoasă, ce să zic gustul lui Leon a rămas bun!
Leon transfera lunar bani, cum promis. Ancuța îi mulțumea pentru gestul generos. Știa că afacerea lui merge bine şi că poate să-i sponsorizeze pe ea şi pe Ionuț, ca recunoştinţă pentru anii petrecuţi. Cătălina nu ştia de asta, probabil nu ar fi aprobat.
Un an trecu. Viaţa Ancuţei nu se schimbă: dans, sală, câte o călătorie în străinătate. Ajutorul lui Leon se opri; era stânjenită să întrebe de ce. Probabil Cătălina a blocat transferurile. Ce să vezi, Ionuț câștiga bine, plătea singur taxele de studii. Salariul ei acoperea nevoile personale.
Într-o zi liberă, fără grabă, Ancuța se bucura de fiecare clipă. Pregăti supa de pește și constată că nu mai avea pâine, pe care o iubea. Se repeşi la brutărie şi, spre surprindere, îl întâlni pe Leon.
Leon, ce faci pe aici?
Ancuțio, salut. Trăiesc lângă aici Am cumpărat un apartament.
Ce veste Cătălina cum e? Copilul? Ce aţi născut?
Fată Da, povestea e complicată. Cătălina a fost trimisă de un concurent să intre în încrederea mea. M-am îndrăgostit, a început să mă preseze să-i transfer afacerea, că se temea să nu fiu lăsat la pământ. După naşterea fetiţei am semnat totul pe moment. Am păstrat un cont secret cu nişte bani, dar ea ma dat afară, afacerea a ajuns la concurent. Aşa că mam găsit în molozul acesta. Amuzant, nu?
Am cumpărat apartament, am găsit un job, nu mai am viaţa de odinioară. Şi nu-ţi pot mai oferi ajutorul Scuze, probabil nu vei mai dori să mai vorbim. Am greșit și te-am schimbat pe tine pentru asta.
Ancuței i se făcu chiar milă de el. Arăta neajutorat. Cătălina era o escroacă, iar el pierduse tot ce construise cu trudă.
Eşti un prost, Leon! Hai la mine, am făcut supa de pește, cea pe care o iubeşti!
Se aşezară la aceeaşi bucătărie în care se întâlneau de ani buni, dar acum nu erau soţ şi soţie. Vorbiseră despre vechi vremuri, dar fiecare-şi trăia viaţa. Continuau să vorbească la telefon, fără să viseze să revină împreună. La cursurile de dans Ancuţa întâlni un bărbat, se căsătorise cu el şi era fericită.
La nunta lui Leon o invită și el, venind cu bucurie pentru fosta soţie. Acolo îl întâlni pe sora mirelui. La şase luni, Ancuţa și noul ei soţ, alături de Leon, sărbăreau împreună la o petrecere.
Viaţa e cu adevărat imprevizibilă! Nu trebuie să ne lăsăm descurajaţi şi nici să ne despărţim de speranţă, pentru că nu ştim niciodată ce ne rezervă viitorul. Trebuie să trăim şi să ne bucurăm de fiecare zi.
