Și tu de ce ai venit? Nu ne-am gândit că o să apari aici murmura stupefiată cumnata, văzând-o pe Ruxandra pe pragul casei de vacanță.
Ruxandra a oprit motorul și s-a uitat spre căsuța mică prin parbriz. Părea că nimic nu se schimbase același acoperiș albastru, aceleași mesteceni în jurul terenului, aceeași poartă pe care tatăl ei o vopsise odată în verde. Ciudat era doar că pe verandă ardea lumina. Poate vecinii? Deși vecinii știau că Ruxandra nu mai venise de aproape un an.
S-a întins după geanta de pe bancheta din spate și deodată a încremenit. Cineva se mișcă prin curte. O siluetă a trecut fulgerător printre meri, apoi a reapărut mai aproape de casă. O femeie în tricou și pantaloni scurți, cu un copil în brațe.
Ce naiba bombăni Ruxandra, coborând din mașină.
S-a apropiat de poartă și s-a oprit, parcă înțepenită. Din casă se auzeau voci, râsete, zăngănitul de vase. Pe verandă se uscau lenjerii de copil. Sub șopron stăteau biciclete două pentru adulți și una mică. Iar poarta poarta nu era încuiată. Ruxandra a împins-o, s-a deschis cu scârțâitul familiar.
Picioarele au purtat-o singure spre pridvor. În cap îi bubuia o singură gândire: cineva locuia în casă. În casa ei. Ușa de la intrare era și ea deschisă, iar în hol Ruxandra s-a împiedicat de sandalele unui copil. Pe cuie atârnau haine străine, într-un colț erau două valize mari și un coș cu jucării.
Inima îi bătea în gât. Ruxandra a ascultat din bucătărie se auzea o voce de femeie, vorbea despre o plimbare în pădure de mâine, apoi râs copilăresc și foșnetul vaselor. Se simțea miros de cartofi prăjiți și mărar.
Mamă, putem mâine la râu? s-a auzit o voce ascuțită de băiețel.
O să vedem, Dragoșule. Dacă nu plouă
Ruxandra a făcut un pas spre bucătărie. Încă unul. S-a oprit pe prag.
La masă stătea un bărbat în cămașă în carouri, lângă el o femeie de vârsta lui păr castaniu prins în coadă. Pe genunchii ei stătea o fetiță de trei ani, iar în față, fluturând o furculiță, un băiat mai mare povestea entuziasmat.
Femeia a observat-o prima pe Ruxandra. Fața i s-a întins, ochii i s-au mărit. Ceștile de ceai i-au scăpat și s-au spart pe podea cu un zăngănit.
Și tu de ce ai venit? a murmurat femeia uluită. Nu ne-am gândit că o să vii
Ruxandra a recunoscut vocea. Irina. Sora fostului soț. Cumnata care fusese mereu drăguță până când Ruxandra fusese căsătorită cu Victor. După divorț, dispăruse fără urmă.
Irina? vocea Ruxandrei a sunat straniu, răgușită. Ce faceți voi aici?
Bărbatul probabil soțul Irinei s-a ridicat încet de la masă. Fața îi era roșie, stânjenită. Copiii tăceau și se uitau cu curiozitate la mătușa necunoscută.
Ruxandra a început el. Noi am crezut Victor a zis că nu mai vii aici. Că casa stă goală degeaba.
Victor a zis? Ruxandra a simțit cum sângele îi năvălea în obraji. Ce mai a zis Victor?
Irina a ridicat ceștile de pe podea, ținând în continuare fetița în brațe. Aceasta s-a strâns mai tare de mama ei.
Păi noi n-am crezut a vorbit Irina repede, nervoasă. Doar că avem concediu, iar să închiriem e scump. Victor a zis că cheile le-a păstrat din vremea când veneam toți împreună. Îți amintești? De ziua ta acum trei ani
Cheile le-a păstrat, a repetat Ruxandra încet. Și v-ați gândit că puteți să vă mutați pur și simplu în casa mea?
Am fi întrebat, a adăugat soțul Irinei grăbit. Dar numărul tău nu știam cum să-ți dăm de știre.
Ruxandra a clipit. Chiar credeau că problema era doar că n-au cerut permisiunea? Că dacă ar fi întrebat, ea le-ar fi lăsat cu drag o familie întreagă să locuiască acolo?
De cât timp sunteți aici? a întrebat Ruxandra.
O săptămână, a răspuns Irina în șoaptă. Voiam să mai stăm zece zile
Zece zile, a repetat Ruxandra, ca un ecou.
În bucătărie a căzut o liniște grea. Băiatul a pus furculița încet și s-a uitat la părinți. Fetița de pe brațele Irinei a început să se vâite simțise tensiunea.
Uite, Ruxandra, a vorbit soțul Irinei. N-am vrut nimic rău. Casa stătea goală oricum. Am curățat, am udat florile, am tuns iarba. Nu e mai rău decât era.
Nu e mai rău? vocea Ruxandrei s-a înălțat. V-ați băgat în casa mea fără voie, trăiți ca acasă, și ziceți că nu e mai rău?
Nu ne-am băgat! s-a indignat Irina. Cheile le-a dat Victor! A zis că nu te deranjează!
Victor a zis? Ruxandra a ridicat o sprânceană. De când Victor are drept să dispună de proprietatea mea?
Ei bine el a fost soțul tău
Exact. Fost. Nu are niciun drept asupra acestei case.
Soțul Irinei a vrut să spună ceva, dar Ruxandra l-a întrerupt:
Și, în fine, să terminăm discuția. Sunt obosită. Vreau să mă odihnesc în casa mea. Astăzi plecați. Punct.
Ruxandra
Gata. Sfârșit de discuție.
Ruxandra s-a întors și a ieșit din bucătărie. În hol s-a oprit, ascultând vocile înăbușite. Irina șoptea ceva soțului ei, acesta răspundea, copiii suspinau.
Avea în față o noapte lungă în propria casă, temporar ocupată de străini. Și dimineața
Ruxandra a int
