Un piuet subțire a ajuns la urechile lui Radu. Privind în jos, a zărit un pui de pisică pe care mama sa îl apăra cu disperare de un câine
Se poticnea pe trotuarul alunecos de toamnă, picioarele nu-i ascultau, iar în cap avea o ceață grea de la băutură. Tot înlăuntru era la fel de întunecat ca afară parcă cineva i-ar fi spart felinarele din suflet.
În mână ținea o sticlă abia deschisă, gata să ia o înghițitură, sperând că alcoolul îi va alina măcar o parte din durerea care-l strângea pe dinăuntru. Își punea aceeași întrebare: De ce eu? Dar nu mai avea putere să caute un răspuns
Radu fusese un chirurg strălucit. Mâinile lui de aur salvaseră multe vieți, chiar și în cele mai disperate situații. Muncea până la epuizare, luptând pentru fiecare pacient până la capăt. Pentru el, fiecare operație era o bătălie: pentru sănătate, pentru destin, pentru speranță.
Ziarele scriau despre el, apărea la știri, toată orașul îl recunoștea. Dar nimic din toate astea nu conta. Nu-i trebuia faimă, ci șansa de a ajuta. A refuzat oferte din clinici prestigioase, a respins sume mari de bani a rămas loial orașului său natal. Soția lui îl ura pentru asta. Țipa, îl învinuia, dar Radu rămăsese ferm în poziție.
Și în acea zi, aflase din nou că refuzase un post la o clinică din București. Cuvânt cu cuvânt un nou scandal la telefon. Ea striga că distruge familia. În mașină era și fiul lor, dar nici prezența lui n-o opri din a-l înjura. Nu văzuse camionul care ieșea din curte.
Impact. Frâne. Proces. Înmormântare. Și golul.
Strângând sticla, era pe cale să ia o gură, când a auzit lătratul. Radu, încruntat, s-a uitat în jur, încercând să afle de unde vine zgomotul. Vântul îi bătea în față, dar a zărit sub arcada unei case, un adolescent cu un câine de luptă hărțuia o pisică.
Aceasta se lipise de perete, sâsâia, iar băiatul îl îndemna pe câine cu entuziasm:
Fă! Prinde-o!
Câinele se repezea, lătra, se arunca îi plăcea jocul crud. Dar pisica, în ciuda fricii, l-a lovit pe bot cu laba. Radu a închis ochii puțin. Ceva era ciudat A văzut cum pisica își apără un mic ghemotoț un pui.
Ai ieșit din minți?! a strigat Radu, aruncând sticla și alergând spre ei, alunecând prin bălți.
Băiatul s-a întors. Văzându-l pe bărbat alergând, a înfășurat lesa în mână și a dat înapoi. Radu s-a apropiat, a ridicat pisica epuizată și a strâns-o la piept. Ea s-a zvârcolit, dar apoi a auzit un piuet slab puiul, sub picioare.
L-a luat cu grijă și l-a așezat lângă mama sa. Pisica s-a liniștit imediat.
De ce îți îndemni câinele? Vrei să sfâșie o pisică neajutorată cu puiul?! Radu se uita furios la adolescent. Dacă ai fi fiul meu, te-aș pune pe scândură! Unde-i tatăl tău? El te-a învățat așa?
Băiatul și-a plecat ochii, dând înapoi.
Nu-l mai am a șoptit abia auzit.
Radu s-a încordat. În glasul lui se auzea durere. Pe jumătate în întuneric, a zărit o lacrimă pe obrazul băiatului. Apropiindu-se, a întrebat mai blând:
Înțelegi că ai greșit?
Acesta a dat din cap și a pufnit.
Mama mi l-a dat recent pe Rex. Voiam să văd ce comenzi știe. Îmi pare rău. N-o să mai fac așa. s-a întors și a plecat cu câinele.
Cum te cheamă? a întrebat Radu pe neașteptate.
Artur, s-a oprit băiatul, uitându-se la bărbatul care ținea pisica cu pui la piept.
Nu mai repeta greșeala asta, Artur. Ai înțeles?
Adolescentul a încuviințat în tăcere și a dispărut după colț.
Radu, clătinând din cap, s-a grăbit spre casă. Locuia la câțiva pași de acolo. Ținând în brațe familia pe care-o salvas
