Era vremea să mă întorc acasă după vacanță, iar drumul era lung, așa că am ales să călătoresc cu trenul și mi-am cumpărat bilet la compartiment.
Am primit loc pe patul de sus, dar nu mi se părea important, oricum intenționam să dorm tot timpul. Cei care călătoreau cu mine erau o mamă și fiul ei de vreo patru ani. La început am crezut că băiețelul o să fie gălăgios, dar spre mirarea mea era foarte cuminte și liniștit. După ce fiul meu a adormit, am schimbat câteva vorbe cu mama, am băut un ceai și ne-am întins la somn.
Dimineața, am fost trezit de o bătaie în ușa compartimentului. Doi polițiști au intrat și au întrebat: Ați văzut copilul? Da, e aici, pe patul de sus, doarme. În colțul patului, băiatul dormea ghemuit, vizibil înghețat. Avem nevoie să vă adresăm câteva întrebări.
Se pare că mama băiatului se răsfățase cu băutură în seara precedentă. Mai târziu, a coborât la stația greșită. Când s-a trezit dimineața, credea că i-a fost răpit copilul. De aceea polițiștii au venit să caute prin tren. Femeia era doar beată și uitase că a lăsat copilul în compartiment.
E înspăimântător să vezi ce fel de gânduri are o mamă care nu mai stăpânește nimic. Noroc că a uitat de băiat și acesta a dormit liniștit toată noaptea! Altfel, ar fi putut să plece cu el spre un sat uitat de lume, să adoarmă pe drum, iar copilul să se piardă prin pădure.
Nu știu ce s-a întâmplat cu băiatul, dar sper din suflet că mama nu a scăpat fără pedeapsă. Deși e greu de crezut că o amendă în lei va aduce vreun folos unui copil atât de neglijat.
Când am ajuns acasă și am avut timp să reflectez, mi-am dat seama cât de important este să fii responsabil și să nu uiți niciodată că cineva depinde de tine. Am învățat că grija este mai valoroasă decât orice, iar nepăsarea poate avea consecințe de neimaginat.
