Înainte de a fi legat la cap cu Valerica, m-am dus la lucru peste hotare, cât să-mi vadă părinții spatele, timp de trei ani consecutivi. Nu m-am făcut milionar, dar am strâns destui bani să pun de-o garsonieră. Așa că, după ce am semnat contractul de căsătorie, am început să căutăm cu lupa ceva pentru noi doi. Am cutreierat tot Chișinăul de la Botanica până la Centru nici publicul de pe olx nu mai știa ce să ne ofere. În cele din urmă, am pus mâna pe un apartament cu trei camere, fix lângă piața centrală și la două pași de liceul Ion Creangă. Singurul neajuns era că apartamentul arăta de parcă trecuse pe acolo un mic cutremur și prețul era cam piperat, ca la piața de Dimineți.
Aveam dublu de lei moldovenești pentru apartament, dar renovarea era altă poveste Ce să vezi, n-am strâns măcar pentru un sac de ciment și niște rigips, dar asta nu ne-a pus pe gânduri. Cu optimism moldovenesc, am decis că e locul perfect! Camere mari și luminoase, puteai să dansezi hora fără să dai peste mobilă.
După ce actele au fost semnate cu sticla de vin în mână, ne-am mutat cu valizele și găina Valeria. Renovarea? Muncă de Sisif! I-am cerut soacrei, Marioara, un împrumut. Planul era simplu: mă duc iar la lucru la Italia, returnez banii și toată lumea fericită. Dar Marioara a zis că are nevoie de bani pentru mezina familiei, Aurica, care încă mai învăța la Universitate, și i-a pus pe toți la contul ei.
Și uite-așa, patru ani mai târziu, cu palmele noastre aspre ca la țară, am creat un cuib de om. Am cumpărat mobilă, am pus tapet cu modele de struguri și am dat cu var de două ori pe tavan. Muncă la greu și răsplata pe măsură! Apoi, ne-a venit ideea să luăm și o mașină. Am strâns bani din vânzarea sticlelor de plastic și am luat un Logan de toată frumusețea. Două luni mai târziu, Valerica a venit cu vestea: suntem pe cale să devenim părinți! Bucurie cât pentru o nuntă cu zece nași.
Și pe la noi, ca la moldoveni, soacra a început să bată la ușa noastră aproape în fiecare zi. O tot şoptea ceva Valericăi, dar eu nu prindeam nimic. S-a aflat rapid: Aurica, fata cea mică, a dat-o afară pe mama ei din casă, după ce și-a adus logodnicul acasă. Acestuia nu-i plăcea de soacră-sa și a pus condiție: ori el, ori Marioara. Fata a ales logodnicul, evident.
Marioara a golit buzunarul pentru Aurica, și i-a dat toți leii strânși cu trudă. Aurica nu vrea să se mute decât dacă mama-i ia apartament, fiindcă tinerii nu vor să stea cu “rădăcinile”. Așa că Marioara vrea să locuiască cu noi. Doar avem apartament spațios, loc cât pentru trei generații.
Când am auzit de planul ei, am zis hotărât că nu permit! Când am cerut bani, m-a trimis să mă descurc cu muncă în Italia. Acum, când nu mai are unde să stea, vrea la noi? Păi, nu pot fi de acord, nici dacă m-ar plăti în euro! N-o să accept să fim hotelul Marioarei. I-am spus Valericăi că nu e loc pentru toată lumea. Soacra are apartamentul ei, să și-l păzească cu strigături la consiliu. Să lase pe Aurica și logodnic să se gândească unde să pună capul pe pernă. Noi avem destulă treabă cu bebelușul și găina Valeria!
