Ecaterina! Pentru numele lui Dumnezeu, ce se întâmplă?! Alexei o prinse de umeri, lipind-o de perete. Aștepta la intrarea principală de peste o oră.
Alexei, lasă-mă în pace, ea își ridică încet ochii, reci ca gheața. Nu avem viitor împreună. Am luat decizia. Nu mă căuta, am gândit totul.
Rămase înmărmurit, fără cuvinte. În fața lui stătea o altă Ecaterina. Impasibilă, dură, ca un străin. Se desprinse și dispăru în mulțime, fără să se întoarcă.
Doar acum o săptămână se pregătea să-i ceară să se căsătorească. Era sigur că o găsise pe femeia vieții lui. Fericit, plin de planuri. În cei doi ani petrecuți împreună, păreau să se cunoască perfect. Erau cuplul de invidiat tineri, frumoși, promițători. Alexei, un programator de succes, ea, residentă la chirurgie. Toți le prevesteau o căsnicie fericită.
Și brusc, fără motiv, totul se nărui.
Cu câteva zile înainte să-i ceară mâna, Ecaterina dispăruse. Conturile ei de social media se șterseseră, mesajele rămâneau necitite. Alexei sună la nesfârșit la ea, la prietenii ei, la tatăl ei. Răspunsurile erau evazive: *Nu poate vorbi acum*, *Dă-i timp*.
O săptămână mai târziu, disperat, o aștepta în fața spitalului. Și tot ce auzi fu: *Lasă-mă în pace*. Fără explicații. Cel mai dur fu tăcerea ei, cruzimea inexplicabilă a unei persoane pe care o considera sufletul său pereche.
Nu semăna deloc cu ea.
***
Alexei crescu în casa unei profesoare de literatură și a unui inginer. Copilăria lui se scurse într-un bloc din cartierele vechi, unde valoarea nu era în obiecte, ci în cunoaștere. Seara, rezolvau probleme împreună, mama lui citea din Zamfir și Creangă. De la tatăl său moștenisese dragostea pentru logică, iar de la mamă înțelegerea naturii umane.
După facultate, Alexei deveni rapid un arhitect IT căutat. Credința lui era: *Orice haos poate fi descris printr-un algoritm elegant*. Credea în ordine, în cauze și efecte, în soluții clare. Viața lui era structurată: alergat dimineața pe malul Bâcului, lucrat la proiecte într-un spațiu de coworking cu vedere la oraș, seara bicicletă, cărți SF sau ceaiuri alese. Colecta ediții rare și avea un apartament minimalist cărămizi aparente, rafturi pline, niciun televizor, doar un proiector.
Apariția Ecaterinei în viața lui fusese singurul lucru care nu se supusese logicii. Se cunoscuseră în spital un prieten al lui Alexei era internat la ea.
Ecaterina crescuse sub o disciplină severă. Tatăl ei, Sergiu, fost militar și apoi funcționar de rang înalt, o învățase să fie puternică și responsabilă. La cincisprezece ani, își pierduse mama, luată de cancer. Fusese istoric de artă, iar de la ea, Ecaterina moștenise dragostea pentru muzică clasică (cânta minunat la pian) și sensibilitatea pentru frumos.
Alesese medicina cu un scop să lupte împotriva morții, cu bisturiul și cunoștințele ca arme. La spital, o respectau pentru calmul ei rece în situații critice. Dar după operații dificile, mergea la conacul bătrân pe care tatăl său îl renovase și cânta la pian ore în șir, eliberând tensiunea.
Lumea ei era una de contrasturi: sterilul spitalului și vechimea conacului, voința de fier și sensibilitatea ascunsă.
La prima întâlnire, nu s-au putut despărți ore întregi. Începuseră la o expoziție de artă digitală, unde Alexei își arătase cunoștințele, și terminaseră într-un club de jazz, unde ea, spre surprinderea lui, povestise întreaga istorie a genului. Descoperiseră că amândoi iubeau filmele alb-negru, dezbăteau între Caragiale și Sadoveanu.
Alexei o ducea la conferințe despre fizica cuantică, ea îl trăgea la teatre anatomice unde el, cu nervii de oțel, își încleșta pumnii la vederea cadavrelor, iar ea râdea și-i explica funcțiile mușchilor.
Duminica, el făcea clătite după rețeta bunicii, ea prepara cafeaua pe care i-o aducea o colegă din Brazilia. Puteau sta tăcuți pe pervazul lui larg, privind orașul trezindu-se la viață, iar tăcerea lor era mai plină decât orice cuvinte.
Într-o asemenea dimineață, Alexei înțelese că vrea să-și petreacă viața alături de ea. Comandă un inel platina, cu un smarald mare, la culoarea ochilor ei. Cu o zi înainte să-l ridice, lumea lui perfectă se prăbuși.
***
Nici Ecaterina nu se așteptase la asta.
Marți, după o operație complicată, doi bărbați în civil o așteptau.
Doamnă doctor Ursu, aveți nevoie de declarații în legătură cu un caz.
Prima dată când se afla într-o asemenea situație. Tatăl ei era acuzat de fraudă cu contracte de stat. Inspectorul care conducea ancheta știa de relația ei cu Alexei și o presa:
Iubitul dumneavoastră are o afacere transparentă. Orice legătură cu familia dumneavoastră va fi interpretată ca spălare de bani. Îi voi distruge cariera, reputația, îl voi închide dacă e nevoie… Înțelegeți?
Ecaterina analiză rapid riscurile. Singura cale de a-l proteja pe Alexei era să rupă totul. Brutal, fără discuții, fără explicații. Își închise emoțiile. Era ca o operație de urgență pacientul era Alexei, iar bisturiul ei, tăcerea. Când el o prinse în fața spitalului, i-a vorbit cum discuta cu rudele pacienților terminali rece, clar, fără speranță.
***
Alexei avut nevoie de doi ani să se redescopere. Călători, învăță din nou să zâmbească, încercă să întâlnească alte femei. Aproape că o uitase pe Ecaterina. Aproape. Apartamentul lui părea prea gol, iar clătitele nu le mai făcea niciodată.
Într-o zi, în timp ce prezent
