Mă numesc Andrei. După ce mama mea a plecat din această lume, tata s-a recăsătorit cu o femeie care avea și ea două fete.
Au trecut mulți ani. Ne-am maturizat cu toții. Pe urmă, tatăl meu a avut un accident și a murit.
Mama vitregă s-a dovedit a fi o femeie de mare caracter. Mi-a cedat apartamentul fără ezitare.
Acest apartament a fost al mamei tale. E firesc să îți rămână ție acum!
Singura rugăminte pe care a avut-o a fost să le permit fetelor ei să locuiască la mine până termină facultatea. Ea urma să se întoarcă în satul ei. Am fost de acord.
Marcela și Sorina erau tare diferite între ele. Însă amândouă visau doar la un lucru: să găsească un bărbat cu locuință proprie.
Așa a început pentru mine o perioadă frumoasă. Marcela îmi pregătea micul dejun, iar Sorina îmi călca hainele. Ambele surori încercau să mă răsfețe.
Nu după mult timp, la diferență de două luni, atât Marcela cât și Sorina au născut fetițele mele. Când a aflat mama vitregă despre sarcinile lor, a făcut un mare scandal. Totuși, fetele nu au vrut nici în ruptul capului să renunțe la copii. Au ținut cu dinții să devină mame.
Eu m-am gândit bine și am socotit că să plătesc o treime din salariul meu timp de optsprezece ani drept pensie alimentară ar fi prea mult, așa că am decis să iau o locuință prin credit ipotecar.
Am dat apartamentul din București și am cumpărat două garsoniere. Din diferență am pus avans pentru apartamentul meu cumpărat în rate.
Fiecăreia, Marcela și Sorina, le-am dat câte o garsonieră, cu condiția să semneze renunțarea la pensie alimentară. Așa am trăit liniștit câțiva ani.
Peste patru ani, a venit la locul de muncă o somație: aveam datorii uriașe la pensie alimentară.
Am mers la surorile mele să discutăm. Au râs în fața mea, spunând că, de fapt, doar le-am oferit garsonierele și au spus că au interpretat contractul așa cum au vrut.
Am rămas fără apartamentul moștenit, plătesc acum și ipoteca și pensia alimentară. Mă descurc cu greu.
Mama vitregă nu s-a bucurat deloc de necazul meu:
Așa îți trebuie! Tu ai vrut să fii mai șmecher!
Marcela și Sorina nu mă lăsau să-mi văd fetele. Am făcut rost de bani cu împrumut să acopăr datoriile și am mers în instanță ca să obțin dreptul de vizită. Am avut câștig de cauză.
La muncă, am vorbit serios cu șefii și am aranjat să primesc minimul pe cartea de muncă, restul în plic. Astfel, plătesc acum o pensie alimentară mult mai mică.
Vinerea iau fetele acasă la mine, iar duminica le duc înapoi. Le cumpăr orice poftesc, le duc la tot felul de activități distractive. Marcela și Sorina se plâng mereu că le răsfăț prea tare.
Mai mult, dau niște bani la doi flăcăi din cartier ca să le spună surorilor mele că niciun bărbat nu va vrea să se însoare cu cineva care are copii din alte relații.
Odată, în prezența unei reprezentante de la Protecția Copilului, am luat fetele de la casa mamei vitrege sub pretext că au fost abandonate. Am cerut pensie alimentară de la surorile mele, iar fetele locuiesc cu mine. Sunt un tată responsabil. Când își văd mamele, fetele aleargă la mine și mă îmbrățișează temându-se să nu fie luate de ele. Le povestesc adesea basme despre mame vitrege și caractere urâte.
Când au înțeles Marcela și Sorina tot ce s-a întâmplat, eram deja însurat cu o femeie minunată, cu care sunt foarte fericit.
Le-am propus o înțelegere: dacă îmi dau înapoi garsonierele, le înapoiez fetele. Desigur, au fost de acord.
Acum trăiesc fără griji. Iau chirie din ambele garsoniere și am achitat complet ipoteca.
Viața nu te iartă dacă vrei să fii prea isteț pe seama altora. Dreptatea și răbdarea te duc mereu pe un drum mai bun.
