Cuplul era căsătorit de opt ani. El făcea orice pentru ea, o alinta, o proteja, avea grijă de ea ca de o comoară. Prietenii și rudele îi spuneau mereu cât de norocoasă era să aibă un asemenea soț. Odată, la mare, femeii i-a scăpat verigheta printre valuri. Soțul i-a cumpărat alta nouă chiar în aceeași săptămână.
Ca să știe toată lumea că ești a mea și nimeni să nu mai aibă vreo îndoială, i-a spus el, zâmbind cald și oferindu-i cutiuța.
Ei îi plăceau gesturile lui, îi înfloreau inima toate aceste dovezi de iubire, dar nu putea să nege că și darurile scumpe îi făceau plăcere. Mereu se simțea protejată în preajma lui, dar nu conștientiza niciodată faptul că oferă mult mai puțin decât primea. De ziua lui îi dăruia doar o cină la lumina lumânărilor, în vreme ce el o surprindea de fiecare dată cu ceva deosebit și prețios, pe lângă trandafirii-i roșii. Aproape niciodată nu-l aștepta acasă cu o ciorbă aburindă sau mâncare caldă gătită de ea se gândea că amândoi veneau obosiți de la birou și-o gustare rapidă ori ceva adus de la restaurant era de-ajuns.
El niciodată nu i-a aruncat vreo vorbă tăioasă pe tema asta, dar mama ei da mereu apă la moară:
Pe tine te răsfață al doilea inel, iar soțul tău nu are nici acum unul. Chiar nu te-ai gândit niciodată să-i cumperi și lui? Pe unde merge, fetele se uită după el nu știu că e însurat!
Observația asta parcă i-a înfipt un cuțit în inimă. N-ar fi vrut în veci ca alte femei să-l privească, știa cât e de frumos și că ochii altor fete nu-l ocolesc. Niciodată nu se gândise însă că lipsa verighetei era de vină.
La nuntă, abia au avut bani pentru un singur inel adevărat, pentru ea. El a împrumutat unul de la un prieten doar pentru ceremonie, pe care l-a returnat imediat după. Ani la rând n-a cumpărat altul, deși le-a mers mai bine financiar, mereu apăreau alte cheltuieli mai urgente.
Femeia nu a mai așteptat niciun prilej ori vreo sărbătoare. S-a dus direct la un bijutier din centrul Chișinăului și a cumpărat un inel simplu, din aur galben, fără niciun model complicat. Când s-a întors el de la muncă, l-a așteptat pe noptieră o cutiuță de catifea vișinie.
Ce-i aici? a întrebat el nedumerit. Ți-ai mai luat o bijuterie?
Nu, e pentru tine, i-a răspuns ea, cu lacrimi de emoție în ochi.
Soțul ei nu bănuia nimic. Când a deschis cutia, s-a luminat la față și i s-au umezit ochii.
Tu ai cumpărat asta pentru mine? s-a grăbit să-și pună inelul pe degetul inelar, apoi a tras-o în brațe. Mulțumesc!! Mă gândeam să-ți propun să căutăm unul împreună, dar să-l primesc de la tine, așa, e ceva ce nu pot descrie! M-ai cerut din nou în căsătorie?
Amândoi au izbucnit în râs. S-au strâns la piept unul pe celălalt și, cu sufletul plin, s-au dus împreună în bucătărie, pregătind cina, bucurându-se de liniștea serii și știind că urmează un weekend doar pentru ei.
