Partenera mea are grijă de casă cât timp eu sunt aici cu tine, iubirea mea
Primesc un apel de pe un număr necunoscut și aud cum soțul meu spune: Nevasta mea acum probabil gătește sau freacă baia, cât timp eu sunt aici cu tine, draga mea”.
Când Andrei mi-a zis că trebuie să participe la o petrecere de firmă, nu am bănuit nimic. Dar acel telefon m-a lăsat fără aer. Ceea ce am auzit m-a făcut să înhaț cheile de la mașină eram hotărâtă să-l confrunt și să-i pun bagajele la ușă chiar a doua zi.
După zece ani de căsnicie, am crezut că îl cunosc pe Andrei ca pe propriile mele degete. Însă săptămâna trecută am înțeles că nici zece ani împreună nu te feresc de trădare sau de satisfacția să vezi cum roata se întoarce când ți-e lumea mai dragă.
Totul a început aparent banal.
Joi seara, Andrei a intrat în casă fluierând voios.
Vești bune! mi-a spus el. Mâine seară firma organizează o petrecere pentru angajați. Numai pentru noi, nu și soții.
M-a sărutat pe frunte și și-a lăsat servieta pe jos.
O să fie plictisitor, nici nu te stresa să te gândești să vii. Doar discuții de muncă, tabele, planuri
Am ridicat o sprânceană, ușor mirată.
Andrei nu a fost niciodată omul petrecerilor. Pentru el, relaxare însemna să vadă un meci de șah la televizor. Dar nu am insistat.
Nu mă deranjează, i-am spus, deja gândindu-mă la lista de treburi de a doua zi.
Dimineața următoare s-a purtat de parcă era îndrăgostit lulea. Prea drăguț.
Pe când pregăteam micul dejun, Andrei m-a îmbrățișat pe la spate și mi-a șoptit:
Tu știi că ești fabuloasă, nu?
Am râs. Ce-i cu tine azi? Încerci să aduni puncte?
Poate, a zis el, și mi-a întins cămașa lui preferată albă cea la care eu mă chinui mereu să deschid nasturele acela blestemat.
Poți să mi-o calci, te rog? Și dacă tot sunt plecat, ce-ar fi să faci lasagna mea preferată? Cu mult cașcaval, știi cum îmi place.
Doriți altceva, domnul meu? l-am tachinat.
De fapt, da. A zâmbit larg. Poți să faci și curat în baie? Îmi place să strălucească totul. Și nu se știe niciodată când dau buzna musafirii
Am dat ochii peste cap, dar am zâmbit.
Andrei avea anume ciudățenii, și mofturile astea nici nu mă deranjau. Dar dacă aș fi știut
În ziua aceea m-am cufundat în treabă.
Aspiratorul duduia, mașina de spălat se învârtea, iar în casă mirosea a lasagna. În fundal, playlist-ul meu de curățenie umplea casa cu veselie. Totul părea… ca de obicei.
Atunci a sunat telefonul.
Număr necunoscut.
Era să îl ignor, dar ceva m-a făcut să răspund.
Alo?
Mai întâi am auzit doar muzică tare și râsete înfundate. Am crezut că e o glumă.
Apoi am recunoscut vocea lui Andrei.
Nevasta mea? râdea el. Acum gătește, sau lustruiește vasul de toaletă. E așa de previzibilă, fata. Eu în schimb sunt aici cu tine, iubirea mea.
În fundal o femeie chicotea.
Mi s-a strâns stomacul.
Am rămas încremenită cu telefonul la ureche, simțind că lumea mi se răstoarnă.
Și-apoi convorbirea s-a întrerupt.
În câteva secunde am primit un mesaj doar o adresă.
Fără nicio explicație. Doar locul.
Am privit ecranul cu inima bătând nebunește.
Poate era doar o neînțelegere. O farsă. Dar, undeva, adânc știam că nu e.
Nu am plâns. Nu încă.
Am înhatat repede paltonul, cheile și am plecat direct la adresa primită.
Lasagna putea să aștepte.
Andrei urma să aibă parte de cea mai mare surpriză din viața lui.
GPS-ul m-a dus la o vilă luxoasă pe partea cealaltă a orașului.
Casa era uriașă, cu geamuri impecabile și gazon ca-n reviste. În față, câteva mașini scumpe. Prin ușa de sticlă vedeam oameni veseli râdeau, beau, se simțeau în al nouălea cer.
Mi s-a făcut rău de atâtea fețe cunoscute.
Nu știam cine va fi mai șocat Andrei sau eu. Dar trebuia să aflu.
Apropiindu-mă de intrare, m-a oprit un agent de pază.
Cu ce vă pot ajuta, doamnă?
Am forțat un zâmbet. Am adus ceva pentru soțul meu.
Agentul se uita la mine bănuitor, mai ales când a văzut găleata de curățenie din mâna mea. În ea erau peria de toaletă și detergentul.
E domnul acela înalt, în cămașă albă, i-am zis calm.
Paznicul s-a uitat un pic neîncrezător, dar apoi m-a lăsat să trec.
Când am intrat, toți s-au întors să mă privească.
Și acolo era Andrei.
Stătea în mijlocul camerei, ținând-o de talie pe o doamnă îmbrăcată în roșu.
Nu-l văzusem atât de relaxat și radios de ani de zile, sorbea șampanie și zâmbea de parcă nimic nu conta.
M-a strâns o gheară de durere.
Tot sufletul meu ar fi vrut să țipe, dar vocea din mintea mea șoptea: Fii deșteaptă. Fă să doară.
Andrei m-a văzut.
A încremenit, s-a înecat cu băutura și s-a dat înapoi.
Sorina? a bâiguit, desprinzându-se din brațele celeilalte. Ce ce cauți aici?
Bună, dragule, am spus destul de tare cât să audă toată lumea. Ai uitat ceva acasă.
S-a uitat la mine năuc.
Am ridicat găleata și i-am arătat peria de toaletă și dezinfectantul.
Dacă tot îți place să povestești lumii ce pricepută sunt eu la curățenie, m-am gândit că o să ai nevoie să faci ordine în mizeria pe care ai făcut-o în căsnicia noastră.
Prin mulțime s-a auzit o șoaptă prelungă.
Femeia în roșu s-a tras rușinată de lângă el.
Însă nu terminasem.
Știți, le-am zis invitaților, lui Andrei îi place să pară soțul perfect acasă. Dar vedeți voi, îi plac mai mult fanteziile cu cineva care să-i gâdile orgoliul.
Sorina, hai te rog murmura el deznădăjduit. Putem discuta afară?
A, deci acum vrei intimitate? i-am răspuns. Dar când bârfeai despre mine pe la spate nu te durea capul.
M-am întors spre invitați.
Petrecere plăcută! Și amintiți-vă: cine înșală o dată, va înșela de două ori.
Am aruncat găleata la picioarele lui și am ieșit cu capul sus, tocurile zguduind gresia de marmură.
Când am ajuns la mașină, telefonul a vibrat din nou.
Același număr necunoscut.
Un mesaj:
Meritai să știi adevărul. Îmi pare rău că așa afli.
Mâinile îmi tremurau când am format numărul.
Mi-a răspuns o femeie.
Alo?
Cine ești? i-am spus.
Numele meu e Lenuța, a rostit după o pauză. Am lucrat cu Andrei.
De ce faci asta?
Fiindcă cineva trebuia, a oftat ea. Mi-e scârbă să-l văd cum minte și înșală de luni de zile. Nu meriți așa ceva.
Am tras aer adânc.
Am rugat o prietenă să-ți telefoneze ca să afli adevărul cu urechile tale. Tu trebuia să știi.
Nici n-am simțit furie. Doar o recunoștință ciudată.
A doua zi dimineață, Andrei și-a găsit bagajele așteptându-l la ușă.
Când a încercat să intre, descoperise că am schimbat broasca.
Nu știu și nici nu mă interesează unde a dormit.
Pe telefonul lui era doar un mesaj de la mine:
Să-ți fie de bine.
Și pentru prima dată după mulți ani, am zâmbit cu adevărat.
Nu din răzbunare.
Ci pentru că viața mea, în sfârșit, era iar a mea.
