Ana nu mai putea să suporte cum o tratau părinții ei. Pentru prima dată, și-a întrerupt brusc conversația cu mama, vărsându-și toată frustrarea și aruncând telefonul de perete până s-a spart. Știa că fusese un gest impulsiv, dar pur și simplu nu reușea să-și controleze amestecul de emoții care fierbea în sufletul ei furie, resentimente și o senzație cruntă de neputință. A izbucnit în lacrimi, simțind cât de greu îi apăsa povara acestor trăiri.
Ana lucra la două joburi în Chișinău, dar părinții nu o susțineau cu nimic. Frustrarea devenea tot mai apăsătoare, mai ales când realiza că ai ei se concentraseră mereu pe sora ei, Ilinca. Deși, în mod normal, ar fi simțit bucurie că Ilinca reușise să-și cumpere apartament, gândurile despre bani îi invadau mintea și nu-i dădeau pace.
Telefonul nu înceta să sune. Primul apel venea chiar de la mama, care îi cerea să împrumute bani pentru apartamentul Ilincăi. Având în vedere propria situație financiară grea, Ana a refuzat categoric. Apoi a primit invitație la petrecerea de inaugurare a casei noi a surorii din nou, Ana nu a putut accepta și a spus nu. Câteva zile mai târziu, mama a venit în vizită. Speranța Anei era ca mama să-și ceară iertare pentru că îi ceruse bani, știind cât de dificil îi era și cât de mult se chinui cu creditul pentru garsoniera ei.
Dar conversația a devenit și mai tensionată. Mama părea să simtă că Ana se simte jignită și o acuza că e obsedată de bani. Ana a încercat să explice că problema era mult mai profundă nu doar despre finanțe, ci despre faptul că părinții îi ignorau mereu nevoile și greutățile. Le-a amintit că se zbate să plătească creditul câțiva mii de lei moldovenești luna de lună și că părinții știau bine acest lucru, dar nu îi păsa nimănui.
Mama a evitat subiectul și a întors acuzele, spunând că Ana se gândește doar la bani. Din ce în ce mai rănită, Ana a început să se certe, dorindu-și doar să fie recunoscută și iubită. A întrebat direct dacă ea a greșit cu ceva de primea un tratament atât de diferit față de Ilinca. După ce discuția s-a încheiat, Ana era epuizată emoțional, dar în mintea ei se năștea întrebarea cum ar putea merge mai departe, cum ar putea găsi pace și dragoste în familie, chiar dacă totul părea împotriva ei.
