Uncategorized
084
— Marko, čekamo pet godina. Pet. Liječnici kažu – nećemo imati djece. A ovdje…
Marko, pet godina čekamo. Pet. Liječnici kažu nećemo imati djece. A ovdje Marko, gledaj! ustala sam pri
Uncategorized
025
— Mișko, așteptăm de cinci ani. Cinci. Medicii spun că nu vom avea copii. Dar aici…
Mihăiță, aşteptăm cinci ani. Cinci. Medicii ne spuneau că nu vom avea copii. Şi uitea Mihăiță, uităte!
Uncategorized
050
— Mamo, a možda neka baka ode i zagubi se? Tako će svima biti bolje, — s izazovom rekla Maša.
Mama, koliko još možemo? Hoćeš li cijeli život samo ponavljati isto? uzburkano je odzvanjala petnaestogodišnja Biserka.
Uncategorized
040
— Mama, poate ar trebui ca bunica să plece și să se piardă? Atunci ar fi mai bine pentru toată lumea — spuse cu provocare Mara.
Mamă, câtă dată să-ți mai repeti? O să-mi amintești toată viața? răspunse cu iritare Mădălina, de cincisprezece ani.
Uncategorized
011
Te văd, nu fugi! Ce cauţi în scara noastră? – Pisica, cu ochii plini de ruşine, privea în tăcere, în timp ce îşi freca lăbuţele grele de frig pe marginea mică a colţului de gheaţă topită, format pe blana ei, parcă şoptind: am greşit, se întâmplă, iertaţi-mă…
Exact când acel motan necăjit a apărut în curtea blocului, nimeni nu-și mai aducea aminte de el.
Uncategorized
014
Vidim te, ne skrivaj se. Što tražiš u našem stambenom bloku? – Mačka je kajalu gledala dok je tiho, drhteći od hladnoće, otapala male ledene kapljice sa svojih šapa, kao da kaže: pogriješila sam, dogodilo se, oprostite…
Hej, dragi, moram ti ispričati priču koju sam vidio u jednoj staroj zagrebačkoj zgradi, baš kao da ti
Uncategorized
017
Continuarea poveștiiÎn timp ce umbrele se adunau peste satul înrourat, tânărul Ionuț descoperi o cheie veche ce promitea să deschidă porțile unei legende uitate.
În dimineaţa aceea m-am trezit iar pe marginea aceluiaşi patură în care, în şoaul nopţii, m-am prăbuşit.
Uncategorized
057
Nastavak pričeU dalekom selu, dok su se zvijezde pretvarale u svjetlucave priče, mladi vuk je otkrio tajnu koju nitko nije smio čuti.
Zora me zatekla na rubu istog krevetu na kojem sam te noći razbila. Oči su mi gorjele, grlo su se sušilo
Uncategorized
0101
— Mama, zabavili smo se u našoj vikendici, a sad se vratite — snaha je izbacila svekrvu s njezinog zemljištaMama, uz škripanje starog stolca, izgovorila je: „Dobro, ali sledeći put donesite i kolače, da se i ja osećam kao kod kuće“.
Ne mogu još uvijek povjerovati u ono što se upravo dogodilo. Napokon smo dobili vlastitu vikendicu!
Uncategorized
092
— Mamă, ne-am distrat la vila noastră și să mergeţi înapoi, — nora a dat afară pe soacră din proprietatea eiDupă ce a auzit furia soacrei, mama a strigat că nu se mai întoarce niciodată la acea vilă și a plecat cu bagajele, lăsând în urmă tăcerea încărcată de resentimente.
Doina încă nuși putea crede ce se întâmplase. În sfârșit avea ei propria casă de vacanță! Visaseră la