Dar înţelegi, Ancuţa, că pe oameni ca tine nu li se poate căsători, spuse liniştit Mihai, există femei pentru iubire şi petrecere plăcută a timpului. Şi sunt cele care se păstrează până la nuntă. Din păcate, tu nu eşti din acea categorie.
Ce nu-ţi place la mine, Mihai? Gătesc bine, arăt minunat, casa e curată. Şi ca femeie îţi sunt pe plac? Anca privea, uimită, bărbatul pe care îl credea iubit.
Exact asta e problema! Eşti deja păguba. Înţelege: pe oameni ca tine nu îi iau de soţi. Cu ei doar te întâlneşti fără obligaţii. Căsătoresc cu fete curate, la care tu eşti prima. Ca să poată săşi spele picioarele şi să bea apă ca în zicala. Mihăi, mulţumit de cuvântul său final, se întorsese spre perete şi se lăsă să doarmă.
A săptămâna trecută, Ancuţa stătea cu prietenele la o cafenea din Bucureşti şi împărtășea planuri: viaţa începe să se pună la punct. Treizeci nu mai sunt tânără, dar am carieră, apartament, maşină, arăt superb. Pot să mă căsătoresc şi să am copii! Şi, pe deasupra, un candidat parcă scos dintr-un vis. Mihai: niciodată nu a fost căsătorit, locuia singur, deşi închiriase o locuinţă lângă mama lui. Diferenţa de patrusprezece ani, frumos, îngrijit, aproape fără obiceiuri nocive şi cu un post serios. Un noroc pur.
S-au întâlnit la serviciu el a venit la ea pentru o consultaţie dentară, iar a ieșit cu dragoste în suflet. Anca lucra mult: la un spital public, la o clinică privată, aşa că timpul personal era puţin. Şi apoi flori, nu trandafiri banali, ci bujori. În februarie! Restaurant Şi totul s-a învârtit.
Singurul lucru care o neliniștea: două ani de relaţie şi nicio propunere de căsătorie. Prietenele insinuau: a venit timpul ca Ancuţa să se căsătorească. Şi ea simţea la fel. A îndrăznit să discute. A ridicat subiectul înainte de culcare şi a auzit: eşti stricată, nu eşti pentru nuntă.
Gândurile îi sar în cap. Ce îi permite să spună aşa? În seara următoare, Anca sa întâlnit din nou cu prietenele la un bistrot din Iaşi căutau sfat.
Imaginaţi-vă, fete, începu Anca, mia zis că nu mai sunt cea bună! Că pe așa de fel nu se căsătoreşte!
Serios? exclama Cătălina. Dar eşti frumoasă, deșteaptă, independentă!
El spune că se căsătoresc doar cu fete virgine. Eu, el zice, sunt de al treilea fel defectuoasă. Şi ce fac acum? În toate celelalte e perfect: inteligent, cu bani, în pat totul e bine.
Ancuţa, lasăl, că îţi rupe încrederea în tine, chicoti Liana.
Mai bine, adul la noi! La noi cu Misu sărbătorim zece ani de căsătorie! Să vadă ce înseamnă o familie, adăugă Cătălina.
Au hotărât să-l invite. Mihai, care de obicei nu iubea astfel de evenimente, a acceptat brusc şi chiar a luat volanul. Anca îşi imagina deja o dupăamiază liniştită cu prietenele nu ea cea care conducea întors spre casă.
La casa de la marginea orașului, la locuinţa lui Cătălina şi a lui Misu, era ca la o poveste: copii jucânduse, frigarui pe grătar, păsări ciripind, căţelul Răzvan alergând de parcă avea o baterie invizibilă. Masa a durat de la prânz până în seara târzie. Vârstnicii sau retras, copiii au adormit. La masă au rămas cei de aproape prietenele, gazda şi Mihai.
Au băut ceai cu plăcintă cu afine, vorbeau. Şi, dintrodată, Mihai a pornit din nou cu vorba lui:
Spuneţi-mi, Cătălina, de ce Anca nu e căsătorită încă? Ştiţi, noi suntem de zece ani uniţi.
Nu toţi am avut norocul să ne îndrăgostim în anul al treilea, cum eu, a spus Cătălina, ridicând din umeri. Anca atunci studia, lucra, nu avea timp.
Şi voi v-aţi căsătorit virgine?
Ce? a început să râdă Cătălina. Noi cu Misu am fost împreună încă de primul an!
Dar el a fost primul?
Vrei şi paşaportul săţi arăt? a certat Misu. Ea a devenit soţia mea, punct.
Deci, ea era pură. Asta e respect. Cum să te căsătoreşti cu o femeie care a avut pe alţii înainte? E ruşine pentru familie!
Ce fel de rude aţi avea, aşa că trebuie să fii fără trecut? a chicotit Liana. Atunci de ce iai dat speranţă Anei?
Nu am promis nimic nimănui, a înălţat din umeri Mihai. Prietena ta ar trebui să ştie: e de al doilea fel. Pentru căsătorie cu ea trebuie motive serioase. Eu nu le văd.
Deci eu sunt de al treilea fel, divorţată, cu un copil, a zâmbit Liana. Vai de tine, bărbatule. Tu şi rudiile tale.
Cum îţi vorbeşti cu femeile din casa mea? a exclamat Misu. Fără de soi la el! Tu eşti un hering expirat! La prins pe Mihai şi la tras afară. Nu ia fost greu avea doi metri înălţime, robust.
Pleacă de aici! Nu las să strici sărbătoarea. Dacă nu ar fi fetele, ţiaş fi rupt capul de mult. Nu eşti oaspete.
Ancuţa, plec. Vii cu mine sau rămâi? a strigat mândru Mihai, ridicânduși geanta.
Anca, în hohote de râs, nu a reuşit să răspundă. Mihai, fără să aştepte acordul ei, a tras ușa şi a plecat.
Misu, mulţumesc, chicoti Anca. Destul! Nimic bărbat numai vine! Nici pe cel expirat!
A fost o idee proastă săl ilumini despre căsătorie, zâmbi Cătălina. Ce personaj! Fetele, aţi auzit? Eu sunt de primul fel! Iar voi… cum aţi devenit?
Glumele au durat toată noaptea. Apoi Liana a dus-o pe Anca acasă. Viaţa sa întors la programul obişnuit de programări şi completarea fișelor de consiliere. Mihai nu a mai sunat.
Ancuţa, am lăsat un plic la recepţie.
Mulţumesc, Lina, îl voi vedea mai târziu.
După consultaţie, Anca a deschis plicul. Înăuntru era .
