Ana, acele kilograme în plus nute deranjează? Nu e o problemă? nuși dăduse silă mama lui Mihai.
Nu cred că am ceva în plus, mai ales că viitorul meu soț le găseşte pe plac. Nu toată lumea poate fi firavă ca o pană. spuse Ana, aruncând o privire ironică spre Ilinca și spre mama lui Mihai. Atâta îndrăzneală stârni un foc de trupe în Ilinca.
Mamă, ai cumpărat ceai pentru slăbit? Şi seminţe de chia? De ce ai pus atât de mult unt în terci? E pentru kilogramele în plus!Mihai, ai adus iar pâine cu drojdie? E dăunător! Trebuie să bei trei pahare de apă dimineaţa, altfel nu vei pierde în greutate Unde e apa mea? aude Mihai de când era copil.
Mama lui și sora lui, mereu îngrijorate de silueta lor, nul lăsau în pace. Sora, în vârstă de treizeciopt de ani, niciodată nu fusese căsătorită, iar figura ei se aseamăna cu un cal slab, îndoit, cu ochi înfometaţi. Mama, cu trăsături ascuțite ca o ac de tricotat, părea o bobină de fire tensionate.
Aceste lucruri îl săturau pe Mihăi, așa că se apropia de oameni veseli, cu poftă de viaţă şi cu apetit sănătos. Visul lui era ca viitoarea lui soție să fie diferită de mama și de soră. Şi, în sfârșit, a găsit-o!
Se numea Otilia. Otilia Numele ei era moale, plăcut, ca mirosul unei fursecuri proaspete. Nu era grasă, dar la înălțimea de 1,73m cântărea 85kg. Toţi acei kilograme radiau sănătate și bună dispoziție: pieptul sus, talia subțire, formele feminine și obrajii pufoși cu gropiţele ce îţi dădeau chef să le săruţi. Mihai rămase fără cuvinte când o zări.
Într-o seară la dus pe soră la bancă pentru treburi. Ea a luat un bon și sa aşezat pe scaunul din faţă, în timp ce el rătăcea prin hol, aşteptând. Dintrodată, un râs fin, ca un clopoțel de argint, ia ajuns la urechi. Era un zâmbet molcom, dar contagios, şi Mihai nuși putu stăpâni zâmbetul. Dorinţa de a vedea stăpâna acelui râs la împins să urmeze sunetul.
Zâmbea o tânără de la ghișeu, cea care ajuta un client în vârstă. Bătrânul a spus ceva amuzant, iar fata a râs din nou. Mihai nuşi putea lua ochii de pe ea părul îi curgea în valuri, buzele erau arcuite ca o panglică. În plus, silueta îi era deunicădată în regulă, iar ochii săi nu minteau.
În maşina cu sora, ascultând vorbirea ei monotonă, Mihai părea să fie undeva altundeva, nu la Ilinca, ci în bancă, alături de fata zâmbitoare.
Mihai, mă asculţi? întrebă sora, nemulțumită.
Desigur, Ilinca, ascult. răspunse el, strângânduse săşi adune gândurile.
Aşadar, îi spun că nu mănânc carne prăjită, doar piept de pui fiert se plângea sora, povestind despre un pretinde ştiutor de dragoste. Mihai încuviinţă din cap, clătinând limba, ca un nu, ce prost! al său.
A doua zi, spre seară, a alergat la bancă. Obiectul dorinţei sale era la locul lui, iar Mihai oftă uşurat. După închiderea instituţiei, a scos din maşină un buchet de trandafiri şi sa îndreptat spre tânără.
Domnişoare, nudoriţi un soţ sau un ginere pentru mama? a spus el, stângaci, şi ia înmânat trandafirii.
Chipul ia devenit puţin hazliu, dar ea a chicoti şi a luat florile.
Doamne Ce frumuseţe! Ce parfum! a scufundat faţa în buchet, inspirând aroma, în timp ce el o privea cu admirație.
De atunci au rămas nedespărţiţi. Se întâmplă uneori să întâlneşti pe cineva şi să simţi că e tot ceți trebuie. Aşa a fost şi la Mihai cu Otilia. După o lună de cunoştinţă, ia făcut o cerere, iar ea a acceptat cu bucurie. Rămânea doar să cunoască părinţii.
Părinţii Otiliei lau întâmpinat pe Mihai cu o masă încărcată de plăcinte, râsete şi vorbă. Mama Otiliei, o femeie înaltă şi frumoasă, la sărutat pe ambele obraji, aproape făcândul să se rupe de rușine. Tatăl a bătut pe umărul său ca pe al unui vechi prieten și la condus spre bucătărie.
Fereştete de femei, altfel te vor copleşi. Dar nuţi face griji, natălina, mama Otiliei, e o femeie liniștită! De 30 de ani o iubesc aşa. Otilia este un adevărat diamant. Păzeşteo, fiule. spuse tatăl, privind cu seriozitate la Mihai.
Au stat mult la masă, mâncând cu poftă și povestind întâmplări hazlii. Apoi, Ion, tatăl Otiliei, a scos o chitară, toţi au cântat în cor. Mihai se simțea atât de bine în acea familie, de parcă ar fi ştiut pe toţi de-o viaţă întreagă.
După trei zile, sau îndreptat spre casa părinţilor lui Mihai. Pe drum au intrat întro cofetărie, iar Otilia a cumpărat eclere de casă pentru femeile din familie. În a cincea seară au ajuns la destinație.
Ușa ia deschis mama lui Mihai, Gălina Anamaria.
Oi Bună, dragi mei a exclamat, privind uimită la Otilia și rămânând cu gura căscată, ţinânduse de mânerul uşii.
Mamă, şi eu te iubesc. Hai să intrăm, nu staţi pe prag. a şoptit Mihai, şi au pășit înăuntru.
Desigur, fiule. Intraţi, intraţi Şi voi, Otilia, nui așa? a continuat Gălina, privind de sus în jos tânăra.
Da, eu sunt Otilia! Mă bucur să vă cunosc. a întins Otilia mâna spre Gălina, iar mama lui Mihai a rămas cu o privire de mirare, privind spre ea.
Tată, Elena, mamă, aceasta e Otilia, logodnica mea; am depus actele şi în curând ne căsătorim. Otilia, iată familia mea: soră Elena, mama Gălina și tatăl Nicolae. lea prezentat Mihai pe Otilia.
Vestea nunţii a fost o surpriză pentru rudele lui Mihai; au rămas în tăcere, uşor şocaţi. Sunetul doar al tacâmurilor spargea liniştea.
Otilia! Suntem foarte fericiţi să te avem în familie. Aveţi şi o sticlă? Oh, perfect! Şi nişte dulciuri pentru fetele voastre. a relaxat atmosfera tatăl, Nicolae.
Nu, nu mâncăm prăjituri noaptea. Ceva, Otilia a împins Gălina cutia cu dulciuri, ca şi cum ar fi fost respinsă.
Voi nu mâncaţi, şi noi mâncăm! Hai să vedem ce e în cutie. Cred că Otilia nuva aduce nimic rău. Nui aşa? a glumit cu şarm tatăl, stârnind râsete.
În cele din urmă toţi sau așezat, relaxaţi. Pe masă erau ciocolată, gustări uşoare şi o sticlă de vin spumant. Au deschis sticla, au ciocnit şi, din nou, sa așezat o uşoară jenă.
Mamă, mam întâlnit cu părinţii Otiliei. Sunt oameni minunaţi, o să vă placă. a spus Mihai ca să rupă tăcerea. Otilia se uita la pahar, iar Elena nuşi scotea ochii de pe ea. Tatăl a început să povestească un banc, toţi au râs şi tensiunea a scăzut.
Otilia, nuţi fă griji, am un specialist grozav. Îl voi aduce să vă ajute cu problema voastră. a intervenit brusc mama.
Problemă? Eu nu am nicio problemă. a răspuns Otilia, uimită.
Aşadar, Otilia, acele kilograme în plus nute deranjează? a întrebat din nou mama lui Mihai.
Din punctul meu de vedere, nu am kilograme în plus, mai ales că viitorul meu soţ le găseşte pe plac. Nu toţi trebuie să fim fireşti ca firele de păr. a replicat Otilia, aruncând o privire spre Elena și spre Gălina. Această îndrăzneală aprinse din nou pe Elena.
Otilia, ai douăzeci de kilograme în plus! E rău pentru sănătate. Când vei naşte, nici nu ştiu ceva fi cu tine a exclamat Elena.
Când voi naşte, voi fi şi mai frumoasă, cu iubitul meu şi copilul la braţe. Tu eşti căsătorită, Elena? Sunt convinsă că o femeie de siluetă subţire are, fără săl ştim, un bărbat frumos şi, de ce nu, o pereche de copii a replicat Otilia, muşcând cu plăcere un fursec.
Elena a înghiţit saliva, pregătind să răspundă, dar Nicolae a umplut pahurile şi a rostit un toast.
Pentru femeile acestei familii, diferite, dar iubite!
Au ieșit pe stradă după două ore, sau privit, au suspinat în unison și, deodată, au izbucnit în râs, fără să se aşeze de vorbă.
Numi venea să aud de la viitoarea viitoare mamă că sunt plină.
Otilia, draga mea, eşti o frumuseţe, ştii asta! Iar mama și sora? Iertăle cu generozitate. Nu se pot alege rudele.
Nunta a fost stabilită pentru 25 august. În acea zi, rudele și prietenii sau adunat la primăria din Iaşi pentru a asista la căsătoria îndrăgostiţilor. După ceremonie, toţi invitaţii sau îndreptat spre restaurant.
Nunta strălucea în rochie de seară, evidenţiind silueta feminină și fermecătoarea ei prezenţă. Mirele nuși putea lua ochii de la ea. Mama miresei, Nicoleta, nul lăsa pe Otilia să-şi piardă strălucirea. Rochia elegantă îi accentua formele. Bărbaţii priveau cu admiraţie, iar Otilia se diferenţia de o rudă rigidă, scurtă, îmbrăcată în haine serioase. Sora lui Mihai, Elena, era o copie a mamei ei, doar mai tânără.
Muzica a început, iar mirii au pășit în primul dans, rotinduse sub un vals suav. Cu ochii goi, se vedea că în acea clipă nu exista nimic altul în lume decât ei doi. Oaspeţii au rămas în tăcere, fascinaţi.
A, a Nunta nu ar dăuna săsi piardă câteva kilograme. E cam voluminosă, iar rochia nui face dreptate. a glasit mama lui Mihai, nemulţumită.
Aşa cum ziceau bătrânii: Cuvântul nu e ca o pasăre, nu zboară fără săl prinzi. Gălina ar fi vrut să tragă înapoi acele cuvinte, dar era prea târziu au fost auzite.
În plus, bărbaţii nu sar pe schelet. Îşi doresc femei normale, vii. Fiul vostru, de altfel, este dintre ei. Iar voi, dragele mele, cu vorbe mai blânde; eu, femeie, sunt delicată, dar nervoasă. Nu mă descurc când vine vorba de fiica mea a replicat Nicoleta, cu mâinile pe şolduri, împingând uşor spre Gălina.
Femeile sau ciocnit privirile pentru un moment. Gălina se retrăgea, iar Nicoleta se înfuria. Situaţia a fost dezamorsată de Ion, care a intervenit rapid.
Doamnelor! Privesc cum deja aţi devenit prietene. Dar trebuie să ştiţi că trebuie sămi fur soţia, draga Gălina! Nicoleta, te invit la un vals. Tinerii seau sărutat, iar acum e rândul nostru.
A prins-o de talie, au început să vibreze în valsa lor. Muzica răsuna, feţele erau pline de bucurie. Nunta a cântat şi a dansat, exact cum spune cântecul cunoscut.
Rămâne speranţa că tinerii vor trăi, vor creşte şi vor strânge bunătăţi Pentru că, în final, asta e cea mai importantă, nu?
