Mamă, ai împlinit deja 65 de ani. Ar trebui să mergem la notar să trecem casa pe moștenire, tot insista sora mea mai mică la masa de sărbătoare.
Acum o săptămână, mama a împlinit 65 de ani. Nu a vrut să facă vreo petrecere mare, doar ne-a invitat să stăm împreună acasă, la o masă liniștită în satul nostru din apropiere de Bălți. I-am cumpărat un buchet frumos de trandafiri, un halat călduros și papuci asortați. Am pus și 3000 de lei moldovenești într-un plic, să-i fie de folos la nevoie.
Soția și copiii n-au putut ajunge băiatul a răcit, fiica avea un concurs sportiv, iar Raluca a fost trimisă de urgență în deplasare la Chișinău. Totuși, copiii au desenat pentru bunica lor un tablou mare, unde apăream cu toții, uniți în fața casei.
În sat a venit și sora mea mai mică, Viorica.
Auzi, am uitat să-i iau ceva mamei. Spune-i că halatul e și de la mine, te rog.
Bine, dar ai uitat că e ziua mamei? E o vârstă rotundă, totuși.
Of, Dănuț, nici nu-ți închipui câte probleme am la serviciu!
Viorica a fost mereu mai puțin pricepută la viață. La 19 ani a născut-o pe Cristina, de la un băiat din cămin, care a dispărut, fără să achite vreodată vreo pensie alimentară. Lucram atunci pe șantier și îi trimiteam cât puteam, să aibă de lapte praf, mâncare, haine pentru nepoată.
I-am găsit loc pentru Cristina la grădiniță și i-am aranjat Vioricăi un serviciu la un magazin, la un prieten de-al meu. Dar nici acolo nu a rezistat mai mult de 3 luni.
De atunci se descurcă din munci sporadice: mai face unghii la salon, mai pune gene. Vara trecută a plecat la muncă în Italia, lăsând-o pe Cristina în grija mamei, însă s-a întors cu vreo 17 mii de lei. I-a cheltuit aproape toți pe un telefon nou pentru ea și un laptop pentru fată. Eu, la firmă, iau acești bani într-o lună, dar muncesc pe rupte.
Mama s-a bucurat mult că am venit și ne-a pregătit de toate plăcinte, sarmale, pui la cuptor. A venit și tanti Olesea, vecina noastră, să ne ureze de bine.
Din păcate, bucuria s-a terminat cu ceartă. Viorica a adus în discuție moștenirea fix la masă:
Mamă, dar pe numele cui treci casa?
Of, Viorica, de ce întrebi așa ceva? O să o împărțiți frățește.
Cum adică frățește? Dănuț are deja locuința lui și afacerea lui. Eu încă stau cu chirie. De ce să-i trebuiască lui casa asta?
Vorbea de parcă mama urma să moară a doua zi. Nici nu i-a păsat că sunt și alte persoane la masă.
Viorica, nu e momentul să discutăm așa ceva. Nu mai strica sărbătoarea!
Dar când, dacă nu acum? Mamă, ai 65 de ani. Nu mai amâna, mergi la notar și fă-mi mie procura.
Tanti Olesea s-a înecat cu ceaiul de mirare. M-am ridicat, am luat-o pe Viorica de mână și am dus-o în bucătărie.
Ți-ai pierdut mințile? Cum poți vorbi așa chiar la masă? Parcă ai și hotărât s-o îngropi pe mama înainte de vreme!
Nu te băga tu, că eu singură mi-am crescut fata, nu ca voi…
Singură? Ai uitat că eu ți-am adus bani, iar mama a stat cu Cristina? Să nu te mai aud cu prostii!
Viorica s-a supărat, a luat-o pe Cristina și a plecat fără să-și ia rămas bun. Mai târziu, m-a amenințat că merge la judecată să facă reclamație împotriva mea. Dar pe mine nu mă mișcă amenințările ei.
Mama însă e tare supărată, are inima frântă că Viorica nu-i mai dă voie Cristinei nici măcar să răspundă la telefon. Totul pentru casa părintească. Se perpeleşte mama, plânge şi se ține cu mâinile de inimă.
Nu mai știu cum să procedez cu sora mea. Are vârsta unei femei mature, dar se comportă ca o copilă capricioasă.
La noi în Moldova, casa părintească e mai mult decât o clădire. E locul în care ne leagă amintirile, dorul și dragostea de familie. Pe orice moștenire materială nu merită să strici rădăcinile neamului. Cearta pentru avere îți fură liniștea, iar cuvintele grele nu se mai întorc. Unirea și dragostea de familie rămân avere pe viață asta ar trebui să prețuim cu adevărat.
