Valeriu mergea grăbit spre serviciu când, deodată, și-a dat seama că a uitat telefonul acasă. S-a întors, a intrat în lift și liftul s-a blocat la etajul opt! Valeriu aștepta să vină cineva să-l elibereze, când deodată a auzit vocea soției sale, Mariana! Ea discuta pe coridor cu o altă femeie.
Draga mea, îi spunea blând un bărbat. Abia aștept să fim iar împreună!
Diseară ne vedem, i-a răspuns femeia. Te aștept după zece seara.
Soțul tău tot în tură de noapte?
Toată săptămâna asta lucrează numai noaptea, a zis ea cu blândețe. Valeriu nu-și credea urechilor, când a realizat ce se întâmplă.
Totul a început când uitase telefonul acasă, grăbindu-se spre muncă. A observat imediat ce a ieșit din scara blocului și s-a hotărât să se întoarcă. Dar norocul lui s-a terminat aici, căci a rămas blocat cu liftul la etajul opt.
Stătea acolo și aștepta, când, după perete, a recunoscut vocea soției, Mariana, vorbind cu o femeie era cu Anca, vecina lor.
Ancuța, draga mea, îi șoptea soțul. Cât te iubesc și cât aștept să fim iar unul lângă altul
Diseară, susura Anca. Te aștept după zece!
Al tău iar la serviciul de noapte?
Da, toată săptămâna are de lucru noaptea, a răspuns ea domol. Pleacă înainte de zece și se întoarce la aceeași oră. Vine acasă dimineața. Trebuie să ne mișcăm repede, căci s-ar putea să revină.
De ce nu merge liftul odată? s-a agitat bărbatul.
Patru minute au șușotit acolo lângă ușa liftului nu și-au dat seama din start că s-a blocat. Când și-au dat seama, au coborât grăbiți pe scări.
Se mai auzea, în discuția lor printre altele, că Valeriu îi mulțumea Ancăi pentru clipele de bucurie și pentru toate amintirile frumoase petrecute împreună.
La început, Valeriu nu și-a dat seama că are de-a face chiar cu soția lui pe coridor oricine poate vorbi cu oricine. Dar când Anca i-a pomenit pe nume, iar numele lui Valeriu a fost și el rostit, nu a mai avut niciun dubiu că soția îl înșală cu vecina de la apartamentul patruzeci, etajul opt.
Nu-i venea să creadă ce a auzit!
Ei, uite unde ți-a fost norocul, și-a spus Valeriu. Acum știu unde dispărea seara să iasă la aer curat înainte de somn. Acum e clar ce aer curat te interesa Îți voi pregăti eu o plimbare de neuitat. O viață întreagă o să-ți amintești
La scurt timp au venit tehnicienii și au deschis liftul. Între timp, în mintea lui Valeriu se cocea deja un plan.
Era aproape ora zece seara când Mariana, ca de obicei, s-a pregătit să iasă la o plimbare în aer liber.
Mărioară, i-a spus Valeriu. Ies puțin la o gură de aer.
Dar afară plouă! i-a zis Mariana.
Plouă?
Poate mai bine nu ieși? Du-te pe balcon, e deschis, și ia-ți aerul acolo.
Pe balcon nu pot merge. Trebuie să merg pe jos, e bun pentru inimă, nu vezi? Nu pot sta nemișcat.
Dar plouă tare.
Iau o umbrelă, nu mă ud.
Cum vrei, dar eu zic să nu ieși.
Ce-ai azi?
Parcă nu e ziua ta norocoasă, Grigore.
Hai lasă, nu cred eu în semne și superstiții. Oricum, mă întorc într-o oră, maxim o oră jumate.
Dar s-a întors după doar jumătate de oră. Pentru că soțul Ancăi a primit un telefon cineva i-a spus că nevasta îl înșală cu vecinul!
Mariana i-a deschis, dar doar cât să-i vadă fața, cu lanțul la ușă.
Unde ți-e umbrela l-a întrebat. Și de ce nu ai hainele pe tine, paltonul, pantofii?
M-au oprit niște băieți pe stradă! a zis Valeriu. Și mi-au luat totul, inclusiv încălțările. Dă-mi drumul, e frig!
Ți-am strâns bagajul, i-a zis Mariana. E lângă ghena de gunoi. Transmite-i salutări Ancăi.
Carei Anca?
Vecina de la opt.
Mariana a trântit ușa la loc și s-a dus să dea drumul la televizor.
Bine că fetele noastre sunt mari și au plecat din casă, a gândit ea. Nu au văzut așa rușine.
Grigore s-a dus la ghena de gunoi. A găsit o valiză, s-a schimbat de haine și a ieșit din bloc, uitându-se speriat în jur. S-a gândit să cheme un taxi și să plece la mama lui.
Dar a descoperit că telefonul rămăsese la apartamentul amantei. A decis să revină acasă să-l ceară de la soție, dar a rămas și el blocat în lift, pentru că se luase curentul în tot blocul. Și, exact ca el, Mariana rămăsese blocată mai devreme la etajul opt.
Când s-a dat drumul la lumină și a ieșit din lift, Mariana deja plecase la muncă. Cheile de la apartamentul care era pe numele soției, Valeriu n-avea.
Coborând pe scări (de data asta preventiv), pe la etajul opt a dat nas în nas cu Anca.
Ea, cu o valiză și telefonul lui.
Ai telefonul meu? a întrebat-o Valeriu.
Da, a răspuns Anca speriată. Și lucrurile tale sunt la mine.
Perfect
Au coborât împreună cu liftul, dar taxiurile i-au dus fiecare în altă parteAnca a întins mâna tremurândă, oferindu-i telefonul și o privire plină de regrete.
Îmi pare rău, Valeriu… nu așa trebuiau să iasă lucrurile.
Valeriu a privit-o o clipă, apoi a luat telefonul fără să spună nimic. În aerul din scara blocului plutea o tăcere apăsătoare, spartă doar de foșnetul valizei Ancăi pe trepte.
Vezi să nu te blochezi și tu în lift, i-a spus Valeriu cu un zâmbet amar, întorcându-se să coboare pe scări.
Anca a rămas nemișcată, cu valiza strânsă la piept și lacrimi în ochi. Valeriu, ajuns la parter, s-a oprit o secundă, și-a ridicat ușor privirea spre ferestrele etajului opt și a respirat adânc. Pentru prima oară după mult timp, s-a simțit liber, chiar dacă tot ce avea de luat cu el era doar telefonul și curajul să o ia de la capăt.
A ieșit din bloc în ploaia care încă mai cădea mocnit, fiecare pas pierzându-se în noaptea rece. Umbrela lui dispăruse, hainele erau ude, dar pașii îl duceau înainte, înspre o lumină palidă din capătul străzii, unde ceva nou îl aștepta. Și, pentru întâia dată după multă vreme, Valeriu a zâmbit cu adevărat.
În urma lui, liftul a pornit din nou, urcând și coborând liniștit, ca și când n-ar fi fost niciodată martorul secretelor și trădărilor din viața de zi cu zi. Iar peste toată povestea, blocul a rămas la fel de impasibil și vechi, adăpostind alte vieți, alte povești, în care, din când în când, cineva mai rămânea blocat pentru a descoperi adevăruri pe care nu și le-ar fi dorit niciodată.
