– Doamnă Lenuța, bună ziua! Scuzați, vă rog, deranjez… Sunt vecina dumneavoastră de la etajul de jos.
– Las că dau muzica mai încet, zise fata într-un halat subțirel, ținând un pahar cu vin alb în mână.
– Dar nu, nu e nevoie. Tocmai m-a sunat cineva de la serviciul soțului, l-au chemat urgent.
– E rău cu sănătatea?
– N-au zis. Doar urgent. La mama mea dacă-l las, pierd mult timp pe drum. Ați putea, vă rog, să stați puțin cu băiatul meu? Are șapte ani jumate, în principiu se descurcă și singur, dar am inima cât un purice. Și așa sunt ca pe ace…
– Sigur, mă schimb repede și vin.
– E un băiat liniștit, ori cu tableta, ori pune întrebări de-ți vine să te urci pe pereți.
***
Fata, într-un tricou alb și blugi, stătea la masă cu o cană de ceai și vorbea la telefon:
– Fata asta, Mihaela de la contabilitate, e fix varză. Numai la ce ochi face la domnul Petre de la resurse umane! Am văzut și eu rușinea…
În bucătărie a intrat băiatul cu tableta lui. Din gadget se auzeau discuții înfocate Jamie și Adam de la Distrugătorii de Mituri tocmai se certau. Tricoul copilului avea scris mare: Viitorul e al roboților!.
– Vezi că revin mai târziu, particip și la acte caritabile! a zis fata la telefon și apoi s-a întors spre băiat. Salut, eu sunt mătușa Svetlana. Bei un ceai?
– Nu, mulțumesc. Eu sunt Codruț. Mama mi-a zis că veniți. Sunteți frumoasă Deși mama zice că toate femeile frumoase sunt nefericite. Iar tata îi zice mamei că, după logica ei, ori e urâtă, ori căsnicia nu-i reușită.
– Văd că ai părinți cu lipici la glume! Mulțumesc pentru compliment… De nefericire, mai vedem.
– Dar unde vă e soțul?
– Pfff Să zicem că s-a dus la magazin. De vreo trei ani
– Am înțeles! V-a lăsat baltă!
– Sincer, aveți în bloc ceva mai tare decât ceaiul? Discuțiile astea mă lasă fără vlagă
– Parcă e vin în frigider.
– Să știi că ar fi indicat la nervii mei, dar lasă, merg pe ceai, sunt musafir.
– Mătușă Sveta, vă mai trebuie un soț.
– Codruț, mai am răbdare să crești tu! Dar, da, de unde să-l iau…
– Și pe cine căutați? Am văzut la un podcast, zicea acolo să-ți imaginezi exact ce vrei.
– Trimite-mi linkul! Să zicem: bogat, arătos, cu suflet bun, să mă țină în puf, să mă alinte, să mă iubească
– Și pe el de ce l-ar interesa de dumneavoastră?
– Cum adică? Vreau și eu să fiu iubită, răsfățată, să merg la SPA!
– Și ce câștigă domnul cu dumneavoastră? Un partener vrea ajutor, nu gândaci în bucătărie
– Să mor eu! Pe unde e vinul? deschide frigiderul, varsă ceaiul în chiuvetă și umple cana cu vin.
– Am văzut recent un reportaj cu nevestele oligarhilor. Ziceau acolo că toate s-au apucat de băut din singurătate, locuiesc în vile și beau de sting.
– Asta se numește izolare, dragă Codruț. Bem? Glumesc, sigur că glumesc.
– Și știți pe cine vreau să iau de nevastă?
– Ai promis, pe mine!
– Știți cum e după fire!
– Pe cine vrei?
– Pe Ancuța din cercul de robotică. E deșteaptă foc. Mai deșteaptă ca mine! La un concurs, nu mergea deloc robotul, s-au deconectat modulele pe Bluetooth. Eu gata, panică totală. Dar ea, calmă, m-a liniștit și am ieșit afară cu modulele, lângă pădurea mică de la colțul blocului. Acolo, fără semnal, s-au găsit instant, roboții. #opuspoveste. Am câștigat concursul! Cu așa fată, știu că nu greșesc. Asta înseamnă să iubești cu sens!
Fata a dat pe gât tot paharul de vin, apoi și-a mai turnat un pic.
– Ah, Ancuța asta, ce mi-a ras un așa ginere Deci-mi recomanzi să-mi găsesc bărbat la lucru?
– Pe cei tari îi prinde cine trebuie, nu aleargă după pomi ușor de găsit! Da nu sunteți roșii de magazin, să fie nevoie de căutări pe tarabă!
– Auzi, psihologule să mor dacă am prins ideea!
– Deveniți și dumneavostră bogată, frumoasă și bună! Clar?
– Și atunci de ce mi-ar mai trebui bărbat? Aș merge prin toată Europa, m-aș apuca de engleză, aș merge la dans și la cursuri de gătit. Ce bucate aș învăța!
– Și acum ce vă împiedică?
– Nu am bărbat să-mi plătească toate astea.
– Atunci chiar că sunteți parazit. Sorry.
– Ușurel cu jignirile! Eu vreau doar să fiu și eu fericită, ca orice femeie normală!
– Ia mai puțin filme! Că pierzi viața căutând Făt-Frumosul care nu există, în loc să trăiești cu adevărat!
– Ia mai taci! Du-te-n camera ta, deșteptule! E târziu, la somn!
Băiatul s-a retras bombănind. Fata avea ochii în lacrimi. A băut restul de vin. Telefonul a sunat, dar a apăsat pe respinge. Ușa de la intrare s-a deschis și a intrat un cuplu. Ambii zâmbind larg, puțin amețiți de fericire.
– Svetlanco, vă rămân datoare că ați stat cu el! a intonat vecina, cu o față ca ieșită din poveste.
– Nicio problemă. Am dat gata puțin din vin…
– Vai, vai, lăsați, nicio grijă.
– Văd că cu soțul e totul în regulă, nu?
– Hi, hi, a pus colegii lui la cale Proști ca noaptea! Azi e aniversarea primului nostru sărut. Am intrat la el la birou el întins pe jos, cu hârtie pe piept: Eu Frumosul adormit. Sărută-mă!. Pe urmă vin, și la film, ca în facultate
– V-ați dat mâna peste cap cu toții?! Gata, eu fug acasă!
– Cum a fost Codruț? o întrebă mama lui de la ușă.
– Groaznic. Teribil. Mai stați? Poate îl educ eu pe viitor!
