Caut femeie fără probleme materiale: am fost la o întâlnire cu un bărbat de 45 de ani care locuiește cu mama lui… Și uite-așa viața mea s-a schimbat pe vecie.
V-ați gândit vreodată cât de mult poate spune despre cineva doar un singur rând dintr-un profil de pe un site de matrimoniale? Nu mă refer la poza lângă mașina cu număr de Italia sau lista de pretenții demnă de un regulament guvernamental, ci la acea scurtă frază aruncată cu nepăsare, dar izbitor de sinceră.
Caut femeie fără probleme materiale.
Taman aceste cuvinte mi-au sărit în ochi într-o sâmbătă seară, pe când răsfoiam apatic profiluri de bărbați. În poză – un bărbat absolut banal: nici prea slab, nici prea plinuț, privire blândă, cămașă curată. Să-i zicem Vasile, 45 de ani.
De obicei, dau scroll fără să clipesc la asemenea formulări. Deoarece, în traducere feminină, ele înseamnă în general: Nu am de gând să bag bani în relație, sper că vei plăti tu pentru amândoi. Dar, se vede treaba, seara aia eram pusă pe aventuri de tip antropologic. Eram cuprinsă de o curiozitate sinceră: ce se ascunde, de fapt, în spatele acestei pretenții de la un om care pare fix genul om de treabă, dar nimic deosebit.
Și uite că, dintr-o curiozitate blândă, s-a născut un text. Am stabilit o întâlnire.
Prima impresie: curățenie de muzeu și o anxietate sclipitoare
Vasile a propus să ne vedem în parc. O alegere excelentă pentru cei care vor să evite facturi piperate la cafea încă din prima întâlnire. Nu m-am opus îmi place să mă plimb, vremea era răcoroasă, dar soarele ne făcea cu ochiul.
A sosit la fix, nici un minut peste. Atunci mi s-a părut o calitate; ulterior am realizat că nu era punctualitatea omului sigur pe el, ci un fel de disciplină de pionier. Stătea la intrarea în parc, drept ca polițistul în intersecție, în pantaloni la dungă, atât de ascuțiți că-ți venea să-i ocolești.
Bună ziua, a spus el, uitându-se cercetător la paltonul și geanta mea. Probabil verifica dacă nu port vreun brand celebru poate totuși am acele probleme materiale.
Am pornit pe alee și vreo zece minute am conversat tipic: vremea, gropile din oraș, ce obositor e traficul în Chișinău. Vasile vorbea îngrijit, chiar puțin academic, dar vocea lui trăda o notă ciudată parcă mereu era gata să ceară confirmare sau să se justifice dinainte.
Interviu pentru postul de soție comodă
După ce am bifat formalitățile, Vasile a trecut direct la esență. Fără menajamente, de parcă citea din fișa postului.
Dar cu ce vă ocupați?
Sunt contabilă-șefă la o companie de logistică.
O, perfect. Asta sună stabil. Locuința e a dumneavoastră sau… credit ipotecar?
Era să-mi scap geanta de uimire. În mod normal asemenea întrebări apar după două pahare de vin, nu la a cincisprezecea minută de plimbare!
E a mea, am mințit, doar ca să văd unde lovește mingea.
Grozav, zise el cu vizibilă ușurare. În ziua de azi multe femei vor bărbat să rezolve ce n-au rezolvat cu banca: rate, datorii, credite. Eu cred că relațiile trebuie să fie pe picior de egalitate.
Teoretic, sună rațional. Cine să refuze parteneriatul? Dar, ca de obicei, dracul stă la detalii.
Dar dumneavoastră? Locuiți singur?
Și aici, Vasile a dat lovitura care ar fi trebuit să pună punct, dar eu eram prea curioasă ca să las thrillerul psihologic neterminat.
Nu, stau cu mama. E comod și logic. De ce să plătești chirie dacă ai apartament mare, cu trei camere? Plus că mama nu se descurcă singură are vârsta ei, tensiunea…
La 45 de ani cu mama.
Și cum împărțiți treburile prin casă? am întrebat precaut.
Eh, mama e de modă veche, zâmbi el cu atâta căldură încât n-a zâmbit pentru mine toată întâlnirea. Ea zice că bucătăria e teritoriu feminin și gătește excelent. Eu ajut, normal: duc gunoiul, mă duc la piață cu lista. În rest, totul decurge ceas.
Cu lista, am reținut.
Modelul economic al băiatului de mamă
Ajungem la un chioșc de cafea. Mă opresc. Vasile ezită.
Vreți cafea? întreabă, de parcă tocmai îi propusesem un parteneriat pe bursa de la Londra.
Am zis că da, vreau un cappuccino.
Aici cred că e cam scump… aruncă o privire la prețuri. Eu acasă am espressor fain, iau de obicei termosul, dar azi l-am uitat. Hai, luăm totuși. Doriți o cafea mică?
Mi-a cumpărat o cafea mică. El nimic.
Eu am băut deja, murmură.
Apoi a început să-și explice filosofia despre femeia fără probleme. În mintea lui, nu era de ajuns să lucrezi, trebuia să fii pe deplin autonomă, dar să te integrezi docil în viața pe care deja o avea aranjată.
Nu înțeleg de ce femeile sunt așa de fixate pe bani, medita el. Fosta mea, numai asta știa: Hai să ne mutăm, hai în vacanță, hai să schimbăm mașina. Și la ce bun? Mașina merge, apartamentul există. Noi cu mama trăim modest, dar mereu avem ceva pus deoparte.
Și mama nu se supără dacă vă căsătoriți? am întrebat direct.
Doamne ferește! Chiar se bucură. Zice: Vasîlică, adu o femeie vrednică în casă, nu mai pot să șterg pe jos singură.
Atunci s-a făcut lumină.
Nu-și caută parteneră. El și mama vor, de fapt, schimb de personal.
Mama a mai îmbătrânit, iar să îngrijești un băiat de 45 de ani devine greu. Borșuri, cămăși, podele în apartament de trei camere nu-i ușor deloc. Trebuie urmașă gospodină. Ideal, una fără probleme materiale, să nu umble după bani din bugetul de familie.
Apel de la centrul de comandă
La apogeul argumentelor despre economia la factura de lumină, sună mobilul. Vasile tresare.
Da, mamă? vocea îi devine lină, aproape copilărească. Da, sunt la plimbare. Da, cu doamna. Nu, n-am răcit. Am eșarfa. Chiftele? Bine. Ajung în oră. Să iau unt? Țărănesc? Am înțeles.
Închide și zâmbește stânjenit.
Mama are emoții. Să ajung la cină la timp.
Mă uit la ceas. Era cinci seara.
Vasile, îl opresc răbdător. Nu v-ați gândit că o femeie fără probleme materiale o să vrea să trăiască dupa pofta ei? Să stea separat, să călătorească, să iasă la restaurant?
Se miră sincer.
Da la ce să trăiești separat, dacă avem apartament? Nu-i logic. Iar la restaurant… mâncarea făcută în casă e mai sănătoasă. O femeie trebuie să prețuiască ce are acasă.
Cine conduce de fapt
M-am despărțit politicos și m-am dus acasă, cu mintea plină.
Astfel de bărbați par doar economi sau devotați mamei. Dar de fapt Vasile nu-și conduce viața. Trăiește după regulile mamei și le ia drept ale sale.
Caut femeie fără probleme materiale se traduce, de fapt: Caut femeie care nu deranjează pe mama.
O femeie cu rate va cere sprijin. Una cu copii atenție. Una cu ambiție îl trage din mlaștină. Dar el nu vrea asta.
Paradoxul e că astfel de bărbați sunt preferați de femei independente, obișnuite să rezolve totul singure: E bun, casnic, nu bea, nu e gigolo.
Dar tot pentru familie aici înseamnă tot pentru mama. Nu vei fi niciodată pe primul loc. Dacă nu încurci și nu ceri bani din bugetul casei, ești tolerată.
Vei munci, vei cheltui propriii bani, iar seara o să asculți observații despre cum nu calci corect cămășile lui.
Profilul lui Vasile l-am șters. De fapt, l-am blocat ca să nu-l mai văd.
Voi ați întâlnit astfel de Vasili? Credeți că mai au șanse la o familie adevărată, sau s-a decis totul deja dinainte? Aștept părerile voastre!
