Într-o seară, când m-am întors acasă, am rămas mască. O găsesc pe fiică-mea, Ilinca, împachetându-și toate lucrurile: haine, cosmetice, tot felul de aparate. Am întrebat-o unde merge.
Aflu că Ilinca, care tocmai a făcut 18 ani, dintr-odată s-a simțit fată mare. Am oftat tare, de mirare. Iar Ilinca mi-a zis așa:
Mamă, mă mut. O să locuiesc cu Tudor.
Cum adică te muți? Cine-i băiatul ăsta? Nu vrei să ni-l prezinți? La ce bani plătești tu chirie sau mâncare? El are părinți? Mi se pare că te cam grăbești, măi fata mea.
Mamă, hai lasă-mă cu întrebările astea! E secolul XXI. Sunt adultă, am viața mea! mi-a răspuns Ilinca, puțin iritată.
N-am zis nimic. M-a lovit așa, un sentiment de neputință… O vedeam cum-și împachetează mixerele, uscătorul de păr, tot tot… și în gând îmi luam rămas bun de la ele. Oricum nu prea foloseam mixerul. Și-a strâns toate și a plecat. Am tras cu ochiul pe geam era un băiat tinerel care o ajuta cu bagajul până la Dacia, la mașină. Ei, dacă s-a decis că vrea viața de adult, să vedem cum îi merge! A doua zi am schimbat yala la ușă, că cine știe ce-i trece prin cap fetei mele cu băiatul ei.
Au trecut câteva zile și n-am mai auzit nimic de la Ilinca. Nu mă așteptam să se arunce așa dintr-odată în viața de adult. Și, când mi-e lumea mai dragă, primesc telefon de la ea:
Mamă, îmi plătești tu taxa la facultate?
M-am necăjit rău că mă sună doar pentru bani, nici nu m-a întrebat dacă-s bine, dacă am mâncat măcar.
Nu, Ilinca. Ești fată mare, independentă, nu mai vreau să mă bag.
Bine, mersi mamă! mi-a zis cu ciudă, și mi-a închis telefonul în nas.
Ei, să vadă și ea cum e viața de om mare, nu-i așa cum credea. Așa că m-am apucat să îi tranform camera în birou. Dacă tot nu mai stă cu mine… Am găsit o masă faină, două scaune, am lăsat și patul, să fie, cine știe… poate vrea să revină peste un timp.
Au mai trecut două săptămâni. Într-o zi, când ieșeam de la serviciu, cine crezi că-mi iese în cale, chiar la scară Ilinca, cu două sacoșe mari, necăjită de numa’-numa’.
Măi fată, de ce nu mi-ai zis că vii acasă?
Mi-era rușine, mamă. Nu te bucuri să mă vezi? și-a șters și o lacrimă, săraca.
Cum să nu mă bucur? Hai intră, mamă, în casă.
Am intrat împreună în apartament, ea a început să-și pună lucrurile la loc. Dar ghici ce? Nu avea și espressorul de cafea. L-a lăsat la maică-sa lui Tudor. Se pare că femeia aia îl păstra, ca plată pentru cazare și mâncare. Și să vezi și tu… Tudor, Făt-Frumos, are 30 de ani! Când Ilinca și-a dat seama că nu-i mai dau bani de facultate, l-a rugat pe el să o ajute. Dar el nici gând să-și asume vreo responsabilitate sau să plătească pentru fetele altora.
Eu mă întreb altceva, sincer… Oare la ce se gândea Tudor când a dus-o pe fata mea, care n-avea nici serviciu, la părinții lui?
Fiica mea a decis să înceapă viața de adult și s-a mutat cu iubitul ei. Două săptămâni mai târziu, am întâlnit-o pe Alina cu bagajele la ușa noastră
