Mama ne-a dezvăluit un secret și-a luat un apartament nou.
Apartamentul era aproape de centrul Chișinăului. Ne-a rugat să păstrăm adresa doar pentru noi, ca să nu apară vreun musafir nepoftit din greșeală în special socrii mei, care aveau probleme cu alcoolul.
La început nu știam dacă ar trebui să mă bucur sau să mă supăr. Nimeni nu m-a întrebat dacă sunt de acord. Ca niște spărgători, dimineața devreme, am mutat lucrurile în tăcere în noua locuință. Eu trebuia acum să-mi caut de lucru prin preajmă, iar soția mea încerca să se adapteze la toate schimbările. Amândoi eram neliniștiți. Ce s-ar fi întâmplat dacă părinții ei ar fi aflat de adresa noastră și ar fi dat buzna iar, cu scandal și băutură?
M-am angajat operator de lift la un bloc din apropiere. Chiar din prima zi, eu și colegul meu, Serghei, a trebuit să ajutăm o femeie care rămăsese blocată între etaje.
Am deschis ușa și am scos-o afară. Era speriată groaznic și ne-a mulțumit cu lacrimi în ochi. Am încercat să o liniștesc cu vorbe calde și blânde. Simțeam că e diferită de ceilalți, nu voiam să mă desprind de ea.
De atunci am început să cred în dragostea la prima vedere. Am condus-o până acasă, ajutând-o să meargă, fiindcă tremura toată după sperietura din lift. Lacrimile îi sclipeau pe obraji și și-a găsit puterea să-mi mulțumească cu vocea gâtuită. În fața ușii casei ei, mi-am dorit să-i spun cuvinte care să-i aducă liniște, să o îmbrățișez. A intrat și ușa s-a închis încet în urma ei.
Seara, în timp ce o puneam pe Ilinca, fiica mea, la culcare, iar soția, Otilia, se aranja în baie, m-au năpădit amintirile de peste zi cu un amestec ciudat de tristețe și emoție. Nu-mi ieșea din minte femeia aceea care părea atât de fragilă și frumoasă. Mă simțeam de parcă trăiam un vis, o iluzie totuși, era reală.
A doua zi, după serviciu, am trecut pe la ușa ei. I-am spus vecinei, mătușa Vera, că sunt o rudă îndepărtată din orașul natal al femeii. În zece minute am aflat tot: soțul ei, Vadim, e alcoolic și nu dă niciun ajutor în casă. Mai mult, au doi copii.
Acest lucru m-a bucurat în felul meu. Puteam să merg liniștit acasă la Otilia și Ilinca, fără grija altor probleme și copii străini. Viața noastră e destul de complicată; nu am nevoie de vreo povară în plus am nevoie să mă dedic familiei mele și să găsim liniștea noastră.
Simțeam eliberarea ca o briză proaspătă, iar la sfârșitul zilei mi-am dat seama că, deși tentațiile pot fi mari, familia mea e tot ce contează. Asta e lecția mea să trăiesc pentru ai mei, și să nu mă mai las pradă iluziilor sau viselor trecătoare.







