Acum douăzeci și șase de ani, părinții mei s-au unit printr-o nuntă de poveste într-un sat liniștit din Moldova, iar familia noastră a plutit ca într-o ceață dulce, fără niciun nor financiar deasupra capului. Timpul a trecut ca un peisaj desfășurat și acum, după șase ani de iubire cu băiatul meu, Petru, a venit clipa să ne legăm viețile în fața stropilor de ploaie și a Eternității.
Le-am spus părinților că dorim să facem pasul cel mare. Mama, Felicia, era ca o fântână de bucurie, zâmbind cu ochi de violete, în timp ce tata, Ion, părea să se îngroape într-o umbră. El credea că e prea repede, că ar trebui să ne gândim cu mâini de lut înainte de a ne arunca în acest vis. M-am tot frământat în visul acesta, încercând să descifrez din ce pădure venea reticența lui.
Adevărul s-a scurs ca un ceai fierbinte: mama voia să-mi dăruiască apartamentul ei de la Chișinău, rămas de la bunica Ruxandra, fiind convinsă că tinerii trebuie ajutați să-și zboare cuibul. Tata, însă, nu a găsit liniște îi era teamă că, dacă vreodată dragostea noastră se va sfărâma ca o oglinzi, Petru va avea drept la jumătate din acel apartament, plătind în lei moldovenești un preț pe care el îl vedea în coșmaruri. Mai aveam și un apartament lăsat de bunici, unul pentru fratele meu Tudor și unul pentru mine, dar mama voia să împartă darurile acestea ca și cum ar fi fost colăcei la o nuntă, iar tata voia să strângă totul în buzunarul lui, iscălit de certuri ce dansau printre pereți.
Felicia credea că părinții trebuie să fie îngeri păzitori, să-și poarte copiii pe aripi de ajutor, și a insistat să-mi predea cheile apartamentului. Ion a rămas de neînduplecat, iar toată discuția a devenit un carusel colorat de scandal. Mama, inflamată ca o ploaie de vară, l-a gonit pe tata și i-a interzis să mai încalce pragul casei.
Nunțile transformă familii în labirinturi. La doi ani de la visul cu vârtej de orez și flori, mă simt ca într-un tablou fericit. Locuiesc cu Petru într-un apartament pe care mama mi l-a lăsat, plătindu-l în lei moldovenești și mulțumind stelelor pentru sprijinul ei. Firul tensiunilor familiale încă pulsează pe undeva ca un ecou, dar în acest vis de familie și căsătorie, recunoștința față de mama mea ramâne ca un parfum în fiecare dimineață.
