Să-ți zic ceva ce mi s-a întâmplat într-o zi, cred că și tu ai pățit așa ceva măcar o dată. Mergeam cu băiatul meu, Răzvan, de la Shopping City Suceava. Era o aglomerație de zile mari în autobuz, abia găseai un colțișor să respiri. Lângă noi era o mamă cu o fetiță, Ilinca, cam de vârsta lui Răzvan, așa, cred că amândoi aveau în jur de șase ani.
Pe unul din scaune ședea un tânăr, se vedea clar că asculta ceva muzică moldovenească la căști. Îl rog frumos: Pot să te rog să ne lași locul, suntem cu copii mici? Nici n-a stat pe gânduri, s-a ridicat imediat. Ne-am așezat, iar Răzvan, cum îl știu, i-a întins băiatului o caramelă Bucuria în semn de mulțumire. Tipul a fost surprins, i s-a luminat fața și a zâmbit rușinat.
Ei, dar stai să vezi ce-a urmat. Mama fetiței, văzând cât de repede am rezolvat, s-a gândit că merge și la ea același truc, dar a ținut neapărat să fie mai din topor. S-a apucat să-l zgâlțâie de umăr pe un bărbat mai în vârstă, care conducea autobuzul și adormise puțin. Omul, săracul, nu reacționa, cred că adormise din oboseală. Ea, nici una nici două, a început să ridice tonul, să țipe la el de parcă făcea scandal în piața centrală din Chișinău.
Nu vezi că am copil mic?! Lasă-ne să stăm jos! a urlat ea, de s-a auzit până la capătul autobuzului. Biata Ilinca s-a speriat, a început să plângă. Bărbatul, trezit din somn și pus într-o situație penibilă, și-a dat jos căștile, s-a uitat la ea turbat. Și eu nu vreau să cedez locul! De ce să-mi poruncești așa? I-a răspuns pe un ton apăsat.
Să fiu sinceră, îl înțeleg pe deplin. Nimeni nu-i datorează nimic, și pe bune nu merită să fie umilit așa, mai ales de o străină. I-am propus mamei să o punem pe Ilinca lângă Răzvan, că era loc destul, dar ea doar scandal voia, nu soluții.
Să știi că eu mereu am vorbit frumos cu lumea când am avut nevoie. Întotdeauna cer delicat, spun o vorbă bună, și, dacă primesc locul, mulțumesc din suflet, dacă nu, înțeleg, fiecare are motivele lui. Eu, în toți anii ăștia, n-am fost refuzată niciodată, probabil tocmai pentru că nu m-am apucat să țip la oameni necunoscuți ca la lucru pe moșie.
Cred că, dacă am fi toți mai înțelegători, viața în transportul public din Moldova sau România ar fi mult mai lină, nu crezi?
