Oaspetea străină
La începuturile telefoanelor mobile, eram abia căsătoriți și ne mutasem într-un bloc nou din Chișinău. Apartamentele erau minunate, cu niște planuri de te lăsau cu gura căscată. Totul ne convenea, doar că vecinii de pe palier nu mi-au picat deloc bine. Eram tânără, dar foarte severă, aveam o funcție importantă la una din instituțiile din oraș și eram obișnuită cu respectul din partea tuturor. Soțul îmi spunea în glumă numai pe numele complet, cu tot cu patronimicul moldovenesc.
Într-o dimineață, ieșind pe ușă, am dat nas în nas cu noua vecină nimic, nici bună ziua, nici la revedere! Drept să spun, m-am ambiționat, am decis să nu mai salut nici eu! M-am încruntat și gata!
A venit timpul să ținem și noi tradiționalul ospăț de casă nouă. Am chemat rude și prieteni, amalgam de râsete, gălăgie s-a prelungit petrecerea peste ora obișnuită. La nici douăsprezece noaptea, apare vecinul la ușă. Deschid; el, supărat: E deja târziu! Cum adică, el mie?! Era doar sâmbătă, nici măcar douăsprezece noaptea nu erau! S-a mai și scuzat că pe soția lui o doare capul vrea să se culce, nu poate de zgomot! Asta-i bună! De atunci am lăsat capul pe sus, de față cu ei nici să nu aud de salut! Soțul saluta mai departe, eu nu. Să învețe cum să se poarte lumea cu oamenii respectabili! Mândră și plină de sine!
O vreme n-am mai dat de ei. Într-o seară geroasă, ne întorceam acasă și, la intrarea în palier, am zărit o tânără ce părea pierdută. Când ne-a văzut, s-a luminat la față: Eu sunt sora vecinei dumneavoastră, am venit tocmai din Bălți, îi aștept deja de trei ore… Pot sta aici, în palier, că la intrare bate vântul rău rău! Afară, zăpada lovea geamurile, copacii se rupeau de vânt. Am lăsat-o să intre. Cu ton de profesoară i-am zis: Nu sunteți din Chișinău? Unde aveți bagajul? A zis că-l lăsase la gară, soțul surorii urma să meargă după el a doua zi. Greu să care cineva singură atâta bagaj în viscolul ăsta…
Am intrat în apartament și cu neîncredere i-am spus bărbatului: Dacă n-o întâmpină în așa noapte, poate nici nu e ruda lor! Poate e vreo șmecheră, noi am băgat-o aici! Suspicioasă, nu glumă!
Eram gata de cină, dar nu-mi găseam locul gândindu-mă la străina de după ușă. Am tras cu ochiul pe vizor, stătea lipită cu spatele de peretele rece. Soțul m-a chemat să mănânc, dar n-aveam poftă. Mă gândeam numai la oaspetea necunoscută. El zice: Să o chemăm la masă!, eu: Cum să bagi pe cineva necunoscut în casă? Totuși, i-am dus un scaun în palier. Am întrebat-o cu ton aspru: Și de ce nu v-a întâlnit sora dumneavoastră? Ea, cu simplitate, mi-a zis: Am vrut să-i fac o surpriză… Sora mea e însărcinată, n-are deloc sarcină ușoară. Am venit s-o ajut, să stau cu copilul la început, să-i fie mai ușor. Poate vecina mea e însărcinată? Nu observasem nimic!
Mă tot duceam la ușă, priveam pe vizor la fiecare cinci minute. Fata stătea acolo, liniștită, răbdătoare. Soțul a adormit repede, eu nu puteam închide un ochi. Abia închideam pleoapele, și-mi apărea imaginea ei. Cât drum a parcurs să ajungă aici! O fi și ea terminată de oboseală…
Pe la miezul nopții, am sărit din pat, mi-am pus halatul, și-am ieșit mohorâtă în palier: Gata! Intrați, rămâneți la noi peste noapte. S-a mirat, dar s-a bucurat nespus, voia să refuze de jenă, dar nu i-am dat voie. Am dat halat, prosop, am tot îndemnat-o la baie și-apoi la cină. I-am pus pat în camera de oaspeți și i-am urat noapte bună, cu grijă și căldură.
Am scris un bilețel pentru vecini: La noi este sora voastră. Să nu treziți înainte de ora 6:00.
La opt dimineața, sună cineva la ușă. Deschid vecinul meu fericit, mai că zburda: Soția a născut azi-noapte un băiat! Mi-ați înțeles, avem băiat! Parcă picurau pe mine stropi de bucurie străină! Era o fericire care, dintr-odată, era și a mea! Un sentiment straniu, luminos!
Mamă și copil, curând acasă. Vecina, copleșită de recunoștință, nu știa cum să-mi mulțumească ce am adăpostit-o pe soră-sa în noaptea aceea.
Uneori credem că ne cunoaștem și pe noi, și pe ceilalți. Ne supărăm, certăm, judecăm, stăm înverșunați! Dar vine câteodată o clipă când supărarea pălește și totul se schimbă. Și abia atunci îți dai seama că doar cu inima deschisă poți simți cu adevărat viața. Pe mine m-a ajutat, într-o noapte cu viscol, o oaspete străină.
