Am 45 de ani. Și nu mai primesc oaspeți în casa mea

Unii oameni, când îți calcă pragul, par să uite că au venit ca musafiri. Nefiind deloc sfioși, își dau cu părerea, se amestecă peste tot și nu se grăbesc să își ia tălpășița spre casă.

Pe vremuri eram tare primitoare, dar la scurt timp am schimbat foaia. După ce am dat bine peste patruzeci de ani, am încetat să mai chem musafiri. De ce mi-aș mai dori așa ceva? E obositor să ai vizitatori de felul acesta.

Ultima mea zi de naștere am sărbătorit-o într-un restaurant din centrul Chișinăului. M-am simțit de parcă aș fi zburat în vis. De atunci, asta îmi doresc mereu, și îți spun sincer de ce.

Dacă faci o petrecere acasă, te costă scump. Chiar și o simplă cină ajunge să te coste o sumă frumușică – câteva sute de lei moldovenești, dacă nu chiar mai mult. Iar de e să fie vreo întâlnire de Crăciun, adună suma, că se înmulțește. Drept recunoștință, musafirii se prezintă cu daruri modeste, până la urmă vremurile sunt grele. După care uită de timp și rămân până hăt târziu, până când somnul se lasă greu peste blocurile din oraș.

Tânjesc după liniște, nu după munți de vase murdare și covoare de firimituri. Nu mai aștept pe nimeni sub acoperișul meu. Curățenia și gătitul le fac când am chef. Pe vremuri, după ce se termina petrecerea, mă simțeam sleită de puteri și cu sufletul gol. Acum, după sărbătoare, pot să mă răsfăț cu o baie caldă și să dorm pe întuneric, netulburată.

Timpul meu e doar al meu și îl folosesc cu rost. Prietenele, ca Irina și Ecaterina, pot trece pe la mine pentru o cană de ceai, nimeni nu se supără dacă nu îi întâmpin cu cozonac aburind. Îmi spun gândurile liber, fără ocol, ca în vis. Dacă vreau liniște, le arăt cu mâna spre ușă, și nu mă gândesc prea mult dacă pare ciudat ce contează? Pun confortul sufletului meu pe primul loc, chiar dacă lumea ar zice că am luat-o razna.

Ciudat e că tocmai cei ce adoră să stea pe la alții nici nu deschid ușa lor pentru musafiri. E mai ușor să se bucure pe la casa altcuiva, fără să facă frumos și fără să spele, ca într-un vis în care nu-ți aparțin lucrurile.

Tu îți primești musafirii? Te consideri o gazdă primitoare, sau visezi deja la propria ta liniște?

Rate article
Add a comment

;-) :| :x :twisted: :smile: :shock: :sad: :roll: :razz: :oops: :o :mrgreen: :lol: :idea: :grin: :evil: :cry: :cool: :arrow: :???: :?: :!:

17 + 14 =

Am 45 de ani. Și nu mai primesc oaspeți în casa mea
Capcana