Dragă, stai să-ți povestesc ceva de suflet, cumva tipic pentru noi, la Chișinău. Iată, era un băiat pe nume Vlad, crescut de bunelul lui, moș Ion. Vlad abia își amintea ceva de mama sa, iar tatăl ei, tatăl s-a dus pe alte meleaguri, prin Italia, sperând la o carieră de muzicant, dar n-a avut noroc și a rupt legătura cu ei. Vlad, săracu, mereu se uita cu jind la colegii lui din grădiniță, care erau răsfățați de părinți cu haine noi, pantofi sport la modă și plăcinte calde, aduse în fiecare pauză. Pe când Vlad și moș Ion se descurcau cum puteau. Bunelul muncea vreo două slujbe, la un atelier de mobilă și încă la piață, însă bani tot nu ajungeau, nu prea-și permiteau să cumpere multe. Vlad purta haine mai vechi, primite de la veri, și avea doar câteva jucării, dar na, zicea mersi.
De ziua lui, Vlad visa la un camion mare de pompieri, roșu ca focul, sau măcar o consolă de jocuri cu butoane colorate. Cu inima plină de speranță, i-a scris o scrisoare unui vrăjitorașa cum vedea el la televizor, crezând că poate, poate aduce noroc. Dar în dimineața aniversării s-a trezit, a căutat sub pernă și acolo era doar o șosetă ponosită de-a bunelului, cu o bombonică de ciocolată Bucuria pitită înăuntru. Vlad… ce să vezi, s-a întristat, a început să plângă, cu lacrimi de ciudă. Moș Ion, om blând, l-a strâns în brațe și i-a spus: Vladule, nu te necăji. Știi ce șosetă este asta? E una magică! Vrăjitorul ți-a făcut un dar nemaipomenit, a pus un blestem bun pe șoseta mea. Și de acum, în fiecare dimineață, va apărea o bombonică nouă în ea! E adevărat, să știi!
Vlad s-a șters la ochi și, cumva, a început să creadă. Din ziua aia, chiar, în fiecare dimineață, găsea o bombonică în șosetă și o lua mândru la grădiniță, povestind tuturor copiilor despre ciorapul magic. Ceilalți îl priveau cu invidie, dar Vlad era fericit. Ani au trecut; într-un final, a aflat cum stă treaba, că moș Ion îi punea în fiecare seară bomboana, dar n-a avut supărare pe bunel. Din contra, s-a simțit iubit și recunoscător pentru grija și dragostea lui moș Ion.
Vlad a crescut, a terminat Universitatea de Stat din Moldova, și-a găsit o slujbă frumușică în Chișinău și niciodată nu l-a uitat pe bunel. Au locuit împreună, Vlad și familia, având grijă unii de alții. În ultima zi de naștere, ca un simbol, Vlad i-a făcut cadou bunelului o șosetă nouă, cu un măr verde brodat pe ea. Moș Ion a râs în hohote, spunând că de-acum, zilnic, va apărea câte un măr magic în șosetă! Și, uite-așa, între Vlad și bunel a rămas mereu o legătură magică, plină de dragoste și recunoștință pentru micile daruri ale vieții. Ce să zic povești ca asta ne țin sufletul cald!
