Jurnal, 18 martie 2024
Mă gândesc mereu la cât de importantă e încrederea între soți pentru liniștea casei. Dacă, după o zi grea la serviciu, mă întorc acasă și o găsesc pe Cătălina, soția mea, doar cu suspiciuni și vorbe reci, pace nu poate fi. E greu să construiești o familie pe nesiguranță. Cu timpul, fără încredere, apar certuri, bănueli, tăceri apăsătoare și între pereții noștri parcă e mereu frig.
Știu că nu multora le e ușor să aibă încredere, și fiecare are povestea lui. Fie că cineva i-a greșit în trecut, fie că propria inimă nu vrea să mai riște să fie rănită. O femeie care a trecut prin trădare nu mai vede curat nici în ceilalți bărbați. Iar dacă bărbatul de lângă ea a rănit-o vreodată, suspiciunea devine regulă, nu excepție. Dar nu e bine așa. Trebuie să faci pace cu gândurile tale pentru tine, în primul rând. Că altfel, ajungi să-ți otrevești viața singur. Dacă umbli mereu cu frica și cu bănuiala, nu mai găsești tihnă nici în privirea celor dragi.
Vă povestesc, să țineți minte și voi: colegul meu Dorin, de la birou, a observat că soția lui, Viorica, cam ieșea din casă mai des ca de obicei. La început n-a zis nimic treabă de om ocupat, ce să faci, fiecare cu ale lui. Dar când a văzut că pleacă seara de câteva ori pe săptămână, a început să-l roadă gândurile. Și atunci, ce credeți? Îi caută Dorin pantofii prin dulap, voia să-și găsească niște ghete pentru ploaie, și dă de o cutie de pantofi a Vioricăi. Deschide cutia, și vede acolo lei moldovenești, bine aranjați. Nu mici, o sumă de prin trei mii lei! Viorica nu-i zisese niciodată nimic de banii ăștia.
După vreo câteva zile, banii nu mai erau în cutie. Iar Viorica s-a îmbrăcat și a ieșit din nou. Dorin nu și-a mai putut stăpâni curiozitatea sau inima, să zic drept , așa că a hotărât să o urmărească, să vadă ce face. Nu i-a fost ușor, dar a strâns din dinți și s-a ținut după ea până la blocul din față.
A intrat pe urmele ei, urcând scările din vechiul bloc moldovenesc. La etajul doi a auzit o încuietoare trăgându-se și ușa scârțâind. Fără să mai stea pe gânduri, a bătut cu putere în ușă. Spre surpriza lui, nu i-a deschis un domn, ci o bătrână slabă, cu părul alb prins în coc.
Așa a aflat Dorin adevărul: Viorica ajutase odată bătrâna asta, tanti Paraschiva, să-și ducă plasele de la piață. De-atunci, de două ori pe săptămână, mergea la dânsa să-i ducă mâncare, să o ajute să-și plătească facturile și să-i mai aducă câte un ajutor. Banii din cutie nu erau decât pentru cumpărăturile bătrânei și pentru medicamentele pe care nu și le permitea din pensia mică.
Stând pe banca din fața blocului, după ce a înțeles totul, Dorin mi-a spus: Nicolae, rușine mare am simțit, că am bănuit-o degeaba pe Viorica. În viață, omul trebuie să aibă liniște în suflet și să-și țină mintea deschisă. Altfel, riști să pierzi ce e mai frumos fără să-ți dai seama.
M-am învățat și eu: n-are rost să îți otrăvești gândurile cu suspiciuni. Dacă îi iubești pe cei de lângă tine, trebuie să-i lași să-ți fie aproape, cu inimă curată și cu încredere. Asta-i lecția serii de azi.
