Când oamenii sunt prieteni apropiați, la fel ca un cuplu căsătorit de multă vreme, inevitabil apar mici neînțelegeri. Cu cât cercul de prieteni e mai mare, cu atât cresc și șansele pentru certuri, supărări sau discuții aprinse.
Îmi amintesc cum anul trecut, de Revelion, mi-a povestit un prieten drag din Iași, Mihai Lupu, cum au petrecut sărbătoarea împreună cu alte familii cu care obișnuiau de ani buni să sărbătorească. În fiecare an, cele trei familii puneau bani la comun, cumpărau mici bunătăți, vin de Cotnari și cozonac proaspăt, și mereu sărbătoreau acasă la rând, la fiecare. Anul trecut însă, familia Covaliu, adică Vera și copiii, au decis să meargă la părinții ei din Bălți, pe motiv că nu s-au văzut de mult. Așa că, rămânând numai două familii, au decis să împartă Revelionul între casele lor.
Prima parte a serii am petrecut-o la Mihaela și Cornel Stancu acasă, cu copiii alergând printre buturugi și miros de sarmale pe sobă. Totul s-a făcut din banii adunați la comun, fiecare a pus cam 200 de lei moldovenești. Am stat la masă, am râs, am povestit despre vremurile tinereții și am așteptat să bată ceasul de la 12. Pe la unsprezece și jumătate, gazdele au început să strângă farfuriile și să ascundă salata boeuf și tochitura în frigider. Am rămas cam surprinși, dar nu ne-am prins de semnificație decât când Mihaela a venit cu aspiratorul și s-a apucat să tragă pe sub masă, printre scaune și picioarele noastre. Era clar, acela era semnalul lor discret că e cazul să ne continuăm petrecerea în altă parte.
Am schimbat câteva priviri stânjenite cu soțiile, dar până la urmă am pornit, fără să zicem ceva. Când am ajuns la familia Chelaru, deschiderea a fost totală: ușile larg deschise, cafeaua pe masă și nimeni nu se grăbea să termine, ba chiar am stat până s-a luminat de ziuă, cu glume și voie bună.
În final, mi-am dat seama că uneori educația și politețea moldovenească nu te lasă să faci o scenă, dar simți imediat când locul nu te mai primește, oricât de buni prieteni ați fi. Azi, am învățat că trebuie să fim mai atenți la micile semne și să respectăm dorințele gazdelor, chiar dacă nu ni le spun direct. În prietenie, ca și în familie, contează nu doar bucuria întâlnirii, ci și respectul unul pentru altul.
