Niciodată nu mi-a trecut prin minte că chiar rudele mele mă vor împinge să-mi părăsesc casa. Ele aveau impresia că datoria mea era să-i ajut financiar pe toți membrii familiei aflați la nevoie. Începând de mic, am avut un vis clar să devin programator, pentru că îmi plăcea tare mult această meserie. M-am ținut de plan: am absolvit liceul din Chișinău, apoi am plecat la studii la Iași, unde mi-am urmat facultatea și am făcut primii pași serioși în carieră. Toată munca mea a dat roade am obținut cu ușurință un job bine plătit ca programator.
Am fost mereu mulțumit de ce am realizat și nu am simțit nevoia să mă grăbesc spre căsătorie. Îmi plăcea să fiu independent și să-mi trăiesc viața după propriile reguli. Deși eram pe propriile picioare, am continuat să o sprijin financiar pe mama. În fiecare vară o luam cu mine într-o mică vacanță la munte sau la mare, și la fiecare ocazie îi arătam recunoștința mea pentru toate sacrificiile ei.
Totul s-a schimbat când fratele meu mai mic, Viorel, a început să îmi ceară frecvent bani, motivând că nu își găsește de lucru. La început nu m-a deranjat să-l ajut, era firesc între frați. Dar, cu timpul, am observat că nu depunea niciun efort și se obișnuise să ceară tot mai des. M-a pus pe gânduri și am simțit că nu e în regulă. Mi-am făcut curaj și i-am spus direct: Vio, e timpul să te mobilizezi, să cauți o slujbă și să nu te bazezi mereu pe alții.
Nu am vrut să par zgârcit; doar îmi doream ca el să-și asume responsabilitatea pentru viața lui. Spre surprinderea mea, după ce l-am refuzat, mama m-a sunat și a început să mă certe. M-a acuzat că sunt egoist și că am uitat de familie. Mai mult, o parte din verișorii și mătușile mele s-au distanțat de mine de atunci. Acea jenă și presiunea din partea tuturor m-au determinat să iau o decizie grea: să plec în Germania.
Chiar dacă nu am regrete azi am un trai stabil, un salariu frumos în euro și liniște sufletească distanța s-a lăsat între mine și familia mea. Totuși, încerc să o sun pe mama săptămânal și îi trimit ajutor ori de câte ori are nevoie. Poate nu am procedat perfect, dar simt că am ales drumul bun pentru mine.
