Într-o zi cu nor negru pe cer, Mihai, un gospodar simplu dintr-un sat de lângă Orhei, mergea prin pădure să adune vreascuri pentru sobă. Dintr-odată, printre copaci, a auzit șoapte familiare. S-a apropiat tiptil, trăgând cu ochiul după un tufan de măceș, și a văzut o scenă care i-a strâns inima: fiul său, Andrei, se certa cu Ileana, o fată din sat, cunoscută pentru firea ei blândă și ochii ca cerneala.
Ileana, cu vocea tremurândă, îi reproșa lui Andrei că își ascund dragostea. Nu putem trăi la nesfârșit pe ascuns, Andrei. Hai să mai așteptăm o lună și apoi să dăm vestea! Cuvintele acestea au căzut greu și asupra lui Mihai. S-a întors pe cărare, gânditor, pregătindu-se cu cuvinte grele pentru convorbirea ce avea să vină cu băiatul său.
Ajuns acasă, bărbatul a pus la fiert cartofii în oală veche de lut și a început să desfacă lemne pe bătător. Se uita din când în când spre poartă, așteptând ca Andrei să se întoarcă. Nici nu apucase să răsufle a doua oară că băiatul, cu obrajii pârjoliți de emoție, a apărut pe prispă.
Mihai l-a privit cu asprime, apoi l-a luat direct: Andrei, tu la ce te gândești? Cum să-mi ascunzi tu așa ceva? Ileana e o fată de gospodari, harnică și cuminte. Mulți în sat ar spune că ai tras lozul norocos, iar tu o ții ascunsă de parcă ar trebui să-ți fie rușine. N-ai voie să o tratezi așa! Eu nu țin la casa asta ca nimeni să nu fie respectat, nici măcar ea!
Baiatul, surprins de iureșul tatălui său, a mârâit ceva printre dinți, a smuls două mere din coș și a ieșit țiuind ușa de lemn vechi în urma lui.
De atunci, lucrurile s-au răcit între Andrei și Ileana, dar și între el și Mihai. Situația s-a agravat după ultima discuție dintre Andrei și Ileana, în poiană, când fata, răbdătoare până atunci, i-a cerut hotărâtă: Dacă nu vrei ca lumea să afle, cere-mă atunci de soție. Altfel, nu are rost! Încercarea disperată a lui Andrei de a împăca lucrurile nu a făcut decât să aprindă și mai tare spiritele.
Sătul de ceartă și de răceala din casă, Mihai s-a decis să intervină. A mers pe furiș la casa Ileanăi, la marginea satului. Stând la masă cu părinții fetei, le-a propus să-și unească destinele copiii. Planul a mers mai departe fără știrea lui Andrei. Părinții au convins-o pe Ileana că logodnicul e plecat la Chișinău să aducă piese pentru tractorul vecinului și că nu va fi acasă câteva zile.
Când Andrei s-a întors în pragul casei modeste, a rămas împietrit. Ileana îl aștepta, stând la masă cu mama lui, curățând cartofi. Șocat, băiatul a întrebat cu glas stins: Ce faci aici, Ileana? Fata a ridicat privirea cu calm: Păi… Eu stau aici acum! N-ai vrut să te căsătorești cu mine?
Astfel de căsătorii făcute pe neașteptate nu erau vreo ciudățenie la ei în sat. La început, Andrei a fost mânios pe tatăl lui, dar zilele și serile petrecute cu Ileana, cu glumele și poveștile spuse lângă sobă, l-au făcut să înțeleagă gândul părintelui. În final, a recunoscut în sine că nu ar fi găsit o soție mai potrivită nici dacă ar fi căutat cu lampa lui Aladin și, privind la Ileana și la Mihai, a știut că totul s-a așezat exact cum trebuia.
