Nimicuri ale vieții
N-a ascultat sfatul părinților, Aida s-a măritat cu cel drag inimii ei, Ștefan, băiat cuminte și serios. L-a crescut bunica lui, Serafima, cunoscută drept mama Sima. Părinții lui s-au stins când el era doar un copil de doi ani, așa că nici nu-i mai amintește.
Când Aida l-a prezentat părinților, mama ei, Larisa Nicoleta, s-a ridicat în picioare, dar abia după ce băiatul a plecat.
Aida, nu pentru el te-am crescut! Ești la facultate, în anul trei. Ce căsătorie, ce nuntă? Eu nu vreau să-l am pe Ștefan ginere. Ce să iei de la el? Lucrează la service auto un muncitor Să știi, nu te voi ajuta dacă faci pasul acesta.
Mamă, oricum mă mărit cu el, mă cunoști, tata, ca de obicei, tăcea, încercând mereu să stea neutru între soție și fată. Și, pe deasupra, sunt însărcinată
Nunta nu a fost fastuoasă, deși familia Aidei era cu stare, Larisa Nicoleta nu a vrut să facă petrecere mare. Dacă fata s-ar fi măritat cu fiul prietenei ei dar Aida era încăpățânată.
O să stea cu mecanicul ei auto în sărăcie, și va veni acasă, acum are în cap doar dragoste și romantism, îi spunea ea soțului. A mai și plecat, la bunica lui; nu vrea să-l umilesc pe ginere. Aida a spus-o direct. Nu i-a făcut niciun pic de bucurie faptul că fata ei aștepta un copil.
Părinții Aidei locuiau în oraș, într-un apartament spațios, iar fata fusese crescută cu confort și bani, era singura lor. Dar ea l-a urmat pe Ștefan la bunica Serafima, care trăia la marginea satului, într-o căsuță la șapte kilometri de oraș.
Timpul a trecut, Aida a născut o fetiță. Mama Sima a ajutat-o, a învățat-o tot ce trebuie, iar noaptea se scula ea la strigătele strănepoatei, Ancuța. Aida și-a continuat studiile, încerca să fie și soție, și mamă bună, dar era greu, abia mai putea; oboseala o dobora. Se trezea devreme zilnic, prindea primul autobuz spre oraș, iar de acolo încă unul până la facultatea.
Se întorcea acasă istovită, iar mama Sima cu Ancuța o așteptau la poartă, fetița o aștepta cu dor. Mai târziu venea și Ștefan, el muncea până seara. O lua pe fiică în brațe și o învârtea. Își iubea mult fetele. Aida dorea să-și răsfețe soțul, dar el ajungea târziu, cu ultimul autobuz, flămând și obosit.
Aida se pregătea să-și apere diploma. Tot mai des se gândea să revină la părinți, în apartamentul confortabil; nu ar fi pierdut atâta timp pe drum. Dar Larisa Nicoleta era supărată, nu o suna, nici nu se interesa de nepoată.
Ștefan avea un frate mai mare, Anton, însurat de mult, locuia în oraș cu soția și fiul, muncise pe unde apucase și strânsese bani pentru apartament. Dar viața lui de familie nu era tocmai roz, soția Marina cerea tot mai mult.
A sunat Anton, le-a spus Ștefan bunicii și Aidei, a plecat de la Marina, certuri peste certuri, stă acum în chirie.
Cum așa? s-a îngrijorat mama Sima, așa a muncit să-și cumpere casa, și a plecat.
Bunică, Anton a procedat de om, a lăsat totul nevestei și copilului, l-a apărat Ștefan.
Într-o seară, Aida i-a spus lui Ștefan cât de istovitor e ritmul acesta, să schimbi două autobuze până la facultate. Nu voia să spună direct că ar prefera să se mute la părinți; acceptase să trăiască cu el, separat.
Sunt obosită, mărturisea Aida, să tot depind de programul autobuzelor, e lung drumul, multe stații. Abia mai am timp
Ștefan a ascultat-o fără să spună nimic, și i-a dat un pupic pe obraz.
Am eu o idee, o să vezi, a spus misterios, va fi o surpriză. Aida nu l-a întrebat ce anume, era prea epuizată să fie curioasă.
După câteva zile, o mașină a oprit în fața casei lor.
Cred că au venit părinții, și-a spus Aida, dar mașina era necunoscută, veche. Nu, nu sunt părinții, nici mașina nu e
S-a grăbit să iasă și a văzut cum din mașină cobora Ștefan, mândru. Aida a rămas surprinsă.
Ce zici de frumusețea asta?
Frumusețe? E un hârb! Unde ai găsit-o?
Am cumpărat-o, a zis el, cu banii pe care-i strângeam pentru avansul la apartament
Aida s-a uitat la mașină și îi era tare milă de bani. Visaseră să aibă apartament la oraș, dar acum rămâneau în sat.
Ștefan lăuda mașina.
Am reparat-o eu, e funcțională, urcă-te, te duc la plimbare, a luat-o de mână și a așezat-o pe scaun. Mai trebuie vopsită, dar nu vei mai merge cu autobuzele, o liniștea. E aproape intactă, și mi-a costat foarte puțin.
Mașina mergea bine, deși soția se temea că se va dezmembra pe drum. Ajunsă acasă, la poartă era mama Sima cu Ancuța. Ștefan a luat fetița în brațe și o rotea, Aida a pășit în casă, și lacrimile i-au țâșnit. Plângea cu sughițuri, adunase multe.
Aidoaica, dragă, ce-i cu tine? a auzit vocea îngrijorată a mamei Sima. Ce s-a întâmplat?
A cheltuit toți banii de la avansul la apartament pe hârbul ăsta. Visam la locuința noastră și el
Liniștește-te, scumpa mea, a strâns-o mama Sima în brațe, ești cea mai bună și deșteaptă fată. Ești obosită, de aceea plângi. Nimicuri ale vieții, important e să fim sănătoși. Banii sunt nimicuri, dragostea și înțelegerea contează.
Aida și-a domolit plânsul, ascultând cuvintele înțelepte. I-a fost rușine de reacția ei. A ieșit la verandă, unde ședea soțul, iar cățelul lăţos alerga prin curte, Ancuța alerga vesele după el, încercându-l să-l prindă de coadă. S-a așezat încet lângă Ștefan.
De ce n-ai discutat cu mine, Ștefane? a întrebat ea, blând.
Am vrut să te surprind să te bucuri
Aida l-a privit, și-n ochii lui a văzut toată durerea. A priceput. El o iubea, cumpărase mașina ca să-i fie drumul mai ușor. Încercase, cum știa, să rezolve ce-l durea pe ea. Nu își dăduse însă seama că ea visa la altceva.
Bine, Ștefane, e mașina a zis împăciuitor, doar promite-mi că vei vorbi cu mine înainte de a lua decizii.
Promit, a răspuns el bucuros, știi bine, mereu m-am descurcat singur, iartă-mă de-acum vom decide împreună.
Așa să fie. Nimicuri ale vieții, a repetat cu solemnitate vorbele mamei Sima, important e că suntem împreună și avem o fiică minunată.
Mama Sima îi privea prin fereastră, mulțumită.
Prima ceartă de familie. Și câte or să mai fie Important e să se înțeleagă și să se iubească. Că dragostea e la ei O, doi porumbei s-au împăcat, i-a însemnat cu semnul crucii și a zâmbit.
Ștefan a vopsit mașina, iar mama Sima a cusut huse noi. N-aveau motiv să se bucure peste măsură, mașina văzuse multe, dar Aida era acum pe scaunul din față, la drum spre oraș, lângă soțul ei.
N-a vrut să ceară ajutor de la părinți.
Timpul a trecut. Ancuța a crescut, era timpul să meargă la grădiniță. Mama Sima îmbătrânise, avea nevoie de liniște. Aida a absolvit facultatea și și-a găsit serviciu în oraș. Ștefan rămânea la lucru până seara, bătându-se să câștige mai bine. Problema locuinței în oraș a revenit. Nu adunaseră încă bani pentru avans. Aida nu voia ajutor de la părinți; mama nu mai vorbea cu ea și nici cu nepoata.
Dar ajutorul a venit de unde nu-l așteptau. Într-o zi de weekend, câinele din curte a lătrat cu veselie. Aida credea că vine vecina, care aducea lapte pentru Ancuța.
Anton! a strigat bucuros Ștefan, văzând fratele mai mare la fereastră, a ieșit imediat. Salut, frate, de unde vii?
Salut, Ștefane, salut!
S-au îmbrățișat puternic, fericiți. Curioasa Ancuța a deschis ușor să privească la ei.
Păi, ce fată frumoasă ai! a exclamat Anton, vin-o să-ți dau un dar.
A scos din pungă un iepuraș mare, cu urechi lungi și fundă la gât. Fata l-a luat cu bucurie și alergat la mama Sima să se laude.
Mama Sima și Aida l-au primit cu căldură și prietenie.
Demult n-ai mai trecut, Anton, cum te descurci Ștefan spunea că ești în chirie, s-a îngrijorat mama Sima, deja turnând ceai în cești.
Sunt bine, a spus vesel Anton. Marina s-a dus cu altul, pe undeva lângă București, eu plătesc pensie copilului. Și uite, Ștefane, din borsetă a scos un plic gros, pentru tine și Aida, cadoul meu de nuntă, atunci eram la muncă.
Ce-i acolo? s-a tensionat Ștefan.
Bani
Ce bani?
Pentru avansul la apartament, a explicat Anton și i-a dat plicul. Marina a plecat, apartamentul e liber, stau acasă. Eu adunasem pentru altă casă, dar n-am putut să iau locuința de la fostă și de la copil. Luați-l ca pe un cadou de nuntă, a repetat.
La masă a fost liniște, după care au râs cu toții cu bucurie.
Mulțumesc, frate, mulțumesc, Anton. Ce noroc
Aida era aproape să plângă de fericire, mama Sima îl cuprindea pe nepotul cel mare. Cei doi frați s-au găsit în tăcere, toate erau clare.
Până la toamnă, Ștefan, Aida și fetița lor s-au mutat în apartamentul lor nou, cu două camere în oraș. Ancuța mergea la grădiniță aproape de casă. Școala era și ea aproape, aleseseră special locuința gândindu-se la viitor, nu departe, când fata va începe clasa I.
Ștefan lucra tot la service, viața i-a încercat pe tineri. Mama Sima avea dreptate: nimicuri ale vieții, dragostea și fericirea sunt principalele; sănătatea, restul sunt doar trecătoare.
Mulțumesc pentru lectură, pentru sprijin și pentru voi. Sănătate și noroc tuturor!
