Soțul meu și-a găsit lucrurile la ușă

Soțul și-a găsit lucrurile la ușa apartamentului
Și ce rămâne de făcut? se reculă Ecaterina Paraschiva, vocea tremurând. Te-ai gândit la mama ta? Ce fac eu cu viața mea?
Mamă, oftă amarnic Sorina. Ai cincizeci de ani! Ce viață personală vrei tu?
Exact asta! se irită Ecaterina. Nu zic că am pe cineva, dar vreau să trăiesc cum vreau! Și am dreptul la asta!
Nimeni nu-ți ia drepturile, spuse Sorina.
Bineînțeles! izbucni Ecaterina. Ori trăiesc cum vreau, ori trebuie să-l cresc pe fiul tău!
Ce fel de viață pot avea cu el? E copil! Are nevoie de atenție, grijă, răbdare! Dar eu aș mai vrea să gust din viață, cât am energie!
Hai, bucură-te, cine te oprește? ridică din umeri Sorina.
Glumești? se miră Ecaterina. Ce plăceri să am cu nepotul tău pe cap?
E și nepotul tău! zise Sorina apăsat.
De nepot nu mă lepăd, răspunse Ecaterina împăciuitor. Adu-l o dată pe lună, îl omenesc cu plăcinte!
Ce-mi propui tu e, minimum, o povară.
Ajunge că te-am crescut! Să mă mai chinui și cu fiul tău?
Mama, dar tu ce-mi propui? Sorina se încordă. Să-l dau la Casa de copii? Când are bunică vie?
Tocmai, vie! Ecaterina ridică degetul, cu ochii aprinși. Vie! Și vreau să trăiesc propria mea viață, nu cum vrei tu!
Sorina clică din limbă, respiră adânc, apoi aproape calm:
Mama, te-au dat afară de la birou
M-au REDUS! corectă Ecaterina cu demnitate.
Bine, redusă, Sorina acceptă. Lucrezi acum ca paznic la liceu și mai faci și curățenie!
Și? explodă Ecaterina. Orice muncă e onorabilă!
Un arhitect cu experiență curăță și verifică legitimații, clătină din cap Sorina. Și totul pentru vreo două mii cinci sute de lei pe lună!
Am economii, se încruntă Ecaterina.
Care curând se termină, surâse Sorina ostentativ. Eu îți propun să lași munca și să ai grijă de Radu!
Îți plătesc nu doar pentru el, dar și să-ți asigur traiul!
Vrei să-ți angajezi mama ca bonă? rosti Ecaterina cu dispreț.
Dacă tot e așa, e mai bine decât să speli podelele la școală, îl privi Sorina cu o provocare. Plus, e nepotul tău!
Era de fapt o ofertă bună. Ecaterina, în suflet, era deja de acord, dar se pricepea să tragă de preț pentru ca fata să nu se înfoaie.
De ce nu vrei tu să-ți crești propriul copil? Ai bani! Ecaterina înclină capul șiret. Dă-l la vreun internat scump!
Sorina strânse buzele. Tocmai la asta se gândise recent, discutase cu soțul. Dar…
Ilie a spus că nu vrea să aibă legătură cu fiul meu. Vrea doar pe mine!
Fără… îi venea greu să spună, dar se stăpâni fără bagaj! Singurul lucru pe care-l face e să-i acopere nevoile materiale!
N-ai găsit un bărbat normal? scuipă Ecaterina cu ironie.
Dacă te referi la fostul meu, mai bine nu, răspunse Sorina cu dispreț. Ilie e normal! E interesat de mine! Și eu de el! Din acest… mariaj toți au de câștigat!
Da, Ecaterina aprobă sugestiv. Dacă nu punem în calcul că mama reală își pasează copilul fiindcă încurcă soțului ei nou!
O clipă de tăcere, respirație grea, ochi plecați.
Sorina, nu pricep cum e posibil, Ecaterina își frecă tâmplele. Ați făcut o familie ciudată.
Asta e, ridică din umeri Sorina. Bărbații rar vor copii altora. Dar aici… e o situație specială.
E greu să admită propriile greșeli. E și mai greu când te minți că nu e greșeală.
Așa a fost cu primul soț al Sorinei. Sperase până la capăt că se va maturiza, că va deveni bărbat, soț, tată…
Dar Lucian, cu tot farmecul și istețimea lui, a rămas un copil. Nu voia maturitate!
Voia distracții, cluburi, petreceri. Cât câștiga, atât cheltuia pentru picăturile lui de veselie.
Oricât îi spunea Sorina că e în concediu de maternitate, el o respingea: Au venit alte vremuri! Avem egalitate! Ai făcut copil, tu să ai grijă!
Deci ești doar donator? striga Sorina nervos.
Sunt tată! Dar nu-mi stric viața doar pentru că ai născut un fiu! râdea Lucian. Când va crește, îl iau cu mine! Acum nu văd rostul.
Sorina trebuia să ceară pensie alimentară. Chiar fără divorț. Pentru ea și copil. Dar tot aștepta ca el să se îndrepte.
Când s-a terminat concediul, a recunoscut că a făcut o eroare. Recunoașterea era primul practic pas spre vindecare.
Într-o zi, când Lucian lipsea toată noaptea, și-a găsit hainele puse la ușă. Și un bilețel:
Divorțul îl declanșez eu! Am schimbat yalele! Adio!
Divorțul s-a făcut, pensia alimentară s-a decis, dar Sorina n-a primit nimic. Lucian s-a evaporat, ascunzându-se bine.
Totul amplifica dezgustul față de propriile alegeri greșite.
N-am crezut că e atât de corupt! se plângea Sorina la prieteni și mama ei.
Dar nimeni nu o ajuta cu adevărat. Doar regretau ce bărbați au ajuns. Mama, din păcate, nici ea. Doar i-a spus:
Ți-am zis eu! Ai ales după dragoste! Ce ai din dragostea asta?
Mama nu era rea, dar tocmai o dăduse afară. A muncit o viață la biroul de arhitectură, apoi a venit un șef nou, tânăr, cu idei moderne.
A dat afară toți peste patruzeci și cinci. Și-a pus baza pe tineri.
Ecaterina a suferit mult. A găsit doar loc la liceu, pază și curățenie.
Sorina nici înainte nu conta pe ajutor. Cu atât mai mult acum: viața ei și a lui Radu depindeau doar de ea.
Greutățile, se spune, formează caracter. Sorina avea de unde. A intrat în viața adultă direct după liceu. De aceea a ales greșit primul soț.
Dar trecutul era trecut. Viitorul trebuia construit.
Dacă avea o meserie profitabilă, ar fi fost mai ușor.
Ea terminase școala postliceală de asistentă medicală, dar a lucrat ca instructor-maseur la un club de fitness. De acolo plecase în concediu, acolo s-a întors.
Doar dacă din concediu n-ar fi lucrat la negru, cu masaj…
După naștere, și-a revenit greu. A fost acceptată din nou la club, dar ca simpli maseur.
Sorina, înțelegi că nu vei putea vinde ore de antrenor! Maseurul are cerințe mai mici!
Știu, răspundea ea.
Dar vei putea lucra individual, îi mai cedau șefii, unica concesie.
Pentru Radu a căutat grădiniță cu program non-stop. Sorina se străduia să-l ia acasă cât mai des dar uneori clienții erau și seara târziu.
Un an a lucrat doar ca maseur, dar a cerut să revină ca antrenor.
Salariul era mult mai bun așa, dar banii nu ajungeau oricum.
Chiria mânca tot. Copilul cerea și el. Sorina voia să arate cât de cât bine.
Șefii nu se grăbeau cu decizia și Sorina visa măcar să înceapă să trăiască, nu doar să supraviețuiască.
Principiile Sorinei se subțiau cu fiecare zi. Nu ajunsese să fie fără scrupule, dar timpul va arăta.
Deja mințea clienții că au nevoie de ședințe suplimentare. Urma să ofere și ore individuale, la domiciliu, deși clubul interzicea strict.
Dar era mult mai profitabil să iei toți banii, nu doar 30%.
Oare scap? se întreba Sorina. Dacă nu, se gândea să deschidă cabinet propriu de masaj, dar și aici erau greutăți.
Când stătea cufundată în gânduri la cafeneaua clubului, nici nu a observat un bărbat necunoscut apropiindu-se.
Vă rog să mă scuzați, a repetat el. Pot să vă întrerup gândurile?
Vă ascult, Sorina ridică privirea.
Poate era client. Nu ținea minte fețele. Dar pe teritoriul clubului, trebuia să fie întotdeauna amabilă.
Datorită dvs. am făcut azi o afacere excelentă, a spus bărbatul. Am o propunere.
Ilie, așa s-a prezentat el, îi propunea lui Sorina să îi fie parteneră la întâlniri de business, să distragă atenția interlocutorilor de la contracte.
Să nu citească prea mult detaliile, zâmbi el. Sunteți atât de frumoasă, că măcar să priviți cu poftă!
Să pară firesc, propunea să se căsătorească oficial. O soție să-l însoțească, nu o poți da afară!
Sorina a întrebat dacă mariajul va fi pe bune.
Ilie râse:
Dacă aș avea lângă mine o astfel de femeie din sentiment, nu din contract, aș fi fericit! Nu vorbesc de dragoste, dar simt deja o simpatie profundă!
Felul cum conversați arată că sunteți și inteligentă! Nu exclud că veți fi mai mult decât păpușă o adevărată parteneră lângă mine!
Ilie nu îi dădu mult timp să se gândească: două zile. Sorina a luptat cu principiile.
După toate, nu era chiar atât de grav dacă Ilie o întreținea pe ea și pe fiul ei.
Dar de fiul, nu i-a spus nimic. Până la nuntă mai erau trei zile pline de agitație.
Abia după prima noapte, Sorina i-a spus lui Ilie că are un fiu.
Dar reacția lui a fost cu totul neașteptată.
Nu! clătină din cap. Nu vreau copii! Mai ales ai altora!
Și ce să fac cu el? întrebă Sorina.
Nu mă privește, răspunse Ilie dur. Ești soția mea! Toți prietenii mei știu de asta.
Dar n-ai voie să aduci copilul în casa mea! Nici măcar nu vreau să-l cunosc!
Și te voi împiedica să apari cu el oriunde!
Singurul lucru pe care-l propun să dau cinci mii de lei lunar să-l îngrijească cineva!
Un tutore, sau cineva de încredere.
Sorina îl privi șocată.
Trebuie să trec și peste asta? se întrebă.
Avea deja multe compromisuri în viață.
Ai o săptămână să rezolvi, spuse Ilie. Altfel, a dat din cap, va fi grav!
Am înțeles, zise Sorina.
A început să se pregătească, să meargă la mama. Acolo era Radu pe perioada nunții, dacă se poate numi așa.
***
Te-ai vândut, vrei să mă cumperi și pe mine? a strigat Ecaterina.
Mamă, judecă limpede! răspunse Sorina. Pe noi trei ne va asigura Ilie! Nu trebuie să muncim!
Eu negociez cu fața, tu ai grijă de nepot, Sorina gesticula agitată. Bine-bine, îl crești și-l educi!
Unde mai primești bani să faci asta? Oricum Radu e nepotul tău!
Murdar totul, răspunse Ecaterina.
E viața! Dar avem șansa la confort! Un asemenea proiect comercial apare rar! E prost să-l ratezi!
Proiect comercial… suspină greu Ecaterina. Bine, du-te la soțul tău! Fă-ți treaba în proiectul vostru!
Noi ne descurcăm aici…
Mulți ar zice că povestea e rușinoasă. Poate. Dar nu e sfârșitul…