Amanta soțului era o frumusețe fără cusur. Dacă ar fi fost bărbat, ea însăși ar fi ales o asemenea femeie. Știți cum sunt unele femei conștiente de valoarea lor. Pășesc cu demnitate, privesc direct și sincer, ascultă cu atenție și nu se pierd niciodată în gesturi agitate. Nu au nevoie să își dezgolească umerii ori pieptul ca să atragă priviri, sunt de o liniște regală și niciodată nu-și pierd cumpătul.
Ar fi ales-o și ea, mai ales pentru că era complet opusul ei însăși. Pentru că ea cum era? Mereu grăbită, ridicând vocea la copii și la soț, totul îi cădea din mână, nu reușea să ajungă la zi cu nimic serviciul mereu peste cap, șefii nemulțumiți. Se vedea tot timpul în pantaloni sau tricouri largi; să calce o rochie sau o bluză era deja o povară. Nici nu mai ținea minte când a pus ultima dată fierul de călcat peste volane și dantele. Noroc cu uscătorul modern, care parcă netezea hainele aproape la fel de bine ca un fier.
Dar amanta, ce să mai, era desăvârșită. Siluetă, postură, picioare, păr, ochi, chip nici nu-ți venea să mai respiri! Și așa nu a mai putut răsufla de când a aflat. De fapt, când a văzut. Din întâmplare era într-un cartier îndepărtat din Chișinău, cu treburi de serviciu, și s-a oprit la o cafenea să mănânce ceva. Știți cum e, munca o făcuse, foamea nu iartă. În cafeneaua plină a găsit un colț liber, a luat un meniu și a ridicat ochii. Nu-i venea să creadă, dar era chiar soțul ei. Din spate. Alături, EA.
El îi ținea mâinile și îi săruta degetele. Of, ce-i cu atâta sirop, a gândit atunci, parcă-i vreun Degete de mătasă. Dar nu putea să nu recunoască femeia era BUNĂ. Obiectiv vorbind.
A simțit o stare ciudată, ca după o arsură vezi urma roșie pe piele și simți că durerea e pe cale să izbucnească. Așa, în acea secundă, simți cum te cuprinde suferința, dar în ideea să diminuezi viitoarea durere sufli cu toată forța peste locul roșu.
Ar fi trebuit să doară. Dar înăuntru era numai gol. Nimic.
Soțul s-a întors acasă la timp, ca de obicei. El era mereu într-o dispoziție egală, bună. Ea era cea care se aprindea din orice, tot timpul pe fugă, îi împingea pe toți de la spate. El era un sangvinic sănătos, calculat, glumeț.
Chiar i-ar fi prins bine simțul lui al umorului în acele momente. Al ei, pentru astfel de situații, nu se potrivea deloc.
Toată seara ar fi vrut să-l întrebe direct, pe un ton neutru: Ia zi, cum e cu amanta? V-am văzut în cafeaua de pe strada Eminescu, tare-i arătoasă, nu glumă! Știu pe cine aș alege și eu. Să întrebe și apoi să se uite la el, să-l vadă transpirând și încercând să-și păstreze calmul.
Apoi ar fi continuat: Ei, și acum ce facem? Prezinți copiii noii mame? Cu mine ce faci? Are măcar casă, sau o aduci pe capul nostru?
N-a spus nimic. Soțul a tras-o în brațe, a cuprins-o și a adormit repede.
Poate nici nu au ajuns până la sex poate e o fază de preludiu, încă doar simpatie, gânduri la unison. Și a râs încet, fără voce. Uite cum gândește femeia înșelată, mințind pe toată lumea că i s-a părut.
Poate chiar nici n-au ajuns la sex. Doar începutul, respirație și gânduri comune. Totul ascuns, niciun gest, nicio vorbă!
S-a zvârcolit toată noaptea și a visat flori colorate și amante în rochii roșii.
S-a trezit cu capul greu, mișcări lente, copiii i-a pregătit liniștită de școală, ca de obicei.
Tot timpul s-a întrebat: ce ar trebui să facă acum? Ce fac femeile care își prind bărbatul cu amanta? Să caute pe internet? Ce faci dacă?
Internetul nu a ajutat-o. Nici ea n-avea răspunsuri. Să încerce să trăiască mai departe?
Dar ce să mai încerce, trăia și așa înainte același program, bărbatul venea acasă la timp, fără urme de ruj sau parfum străin, copiii zvăpăiați, mersul la film duminica. Orice ar fi, nimic schimbat. Același sex de două ori pe săptămână. Trei, dacă era să fie atentă la detalii.
Poate s-a înșelat totuși în cafenea?
Nu s-a înșelat. L-a sunat la amiază, nu i-a răspuns. A luat un taxi, a pornit direct la aceeași cafenea. În drum, i-a spus taximetristului că așteaptă un pachet urgent de lucru. Mașina soțului era parcată vizavi. I-a văzut ieșind împreună, urcând în mașină, și plecând.
A încremenit de durere, a cerut un pahar cu apă șoferului, a mimat un telefon: Ei, și cu pachetul vostru, faceți ce vreți, nu mai pot aștepta, plec la muncă!
De parcă mai conta ce crede taximetristul de ea.
Adevărul e că aflarea amantei schimbă totul. Să divorțezi? Probabil. Dar cum să trăiești altfel? Să rabzi? Pentru ce? Să păstrezi aparențele?
Ținea minte, prin 94, niște prieteni de familie au trecut prin același necaz. El se ascundea abil, dar tot a fost prins. Femeia i-a găsit conversațiile din ICQ, dovezi clare. El nega și atunci a zis că l-au spart concurenții. Soțul ei de atunci, Ionel, zise: Eu, dacă aș fi, nu aș minți dacă tot ai făcut un păcat, măcar să recunoști. Să-ți asumi și să decizi ce faci cu familia. Fie rupi cu amanta, fie pleci, dar îți lași copiii cu tot ce au nevoie.
Atunci s-a mândrit cu Ionel, că-i responsabil și drept. Hai să te văd când ți se întâmplă ție și-i ai pe soție și pe amantă în față! Brusc, curajul te lasă și siguranța dispare.
S-a dus la masa lor din cafenea și s-a așezat pe un scaun liber. Amanta a ridicat mirată sprâncenele. Soțul s-a blocat, a bâjbâit după cuvinte.
A privit-o calm și i-a zis doar atât: Ei, nu e ca și cum nu m-aș fi așteptat. Asta-i viața. Vedeți voi acum cum descurcați lucrurile avem copii, casă, părinți bătrâni, nimic nu-i simplu. Descurcați-vă voi, sunteți oameni mari.
Apoi s-a ridicat și a ieșit încet, cu rochia abia călcată ondulând pe ea. I-a stat tare bine. Păcat că nu o îmbrăca mai des…
