Lăsați-mă să vă depăn o întâmplare de demult, care mi-a rămas pe suflet până azi. Odată, pe când aveam biroul în inima Chișinăului, am angajat o femeie pentru curățenie. Se numea Florica și era de o hărnicie rară, vrednică de povestit la mesele de sărbătoaresosind întotdeauna cu noaptea-n cap, și până se lumina bine, totul strălucea și mirosea a curat. Niciodată nu întârzia, și în mai puțin de un ceas făcea lună biroul, de parcă era propriul ei cămin. Terminând mereu treaba înainte chiar și de primul dintre noi să fi pus piciorul pe ușă.
Într-un rând, Florica a venit la mine să-și ia plata. Se vedea că era o zi aparte pentru ea; purta o rochie aleasă și părul prins cu o basma nouă. Nu am recunoscut-o din prima, atât de bine arăta. M-a salutat cu un zâmbet sfios și m-a întrebat cu glas domol:
Domnule, e adevărat că angajații dumneavoastră primesc reducere la spălătoria auto de lângă Piața Centrală?
Întrebarea m-a lăsat un pic pe gânduri. Nu m-am prins chiar de ce și-ar dori o astfel de reducere, dar i-am zâmbit și i-am spus că, desigur, poate beneficia și ea de ofertă, ba chiar să vină cu soția și copiii toată familia să se bucure de avantaj, pentru că, la urma urmei, ea făcea parte din echipă.
Ei bine, ce să vedeți? Eram și curios, dar și cuprins de mirare când, într-o sâmbătă, a venit Florica la spălătorie cu bărbatul ei, Gheorghe și fetița lor, Măriuca. Nu cu orice mașină, ci cu un Mercedes negru, lucios de parcă tocmai ieșise din salon. Gheorghe conducea alt Mercedes, iar după ei, Măriuca era la volanul unui Volkswagen argintiu. Toate mașini scumpe, de-ți luau ochii. Nu mai știam ce să credcum de o femeie care face curățenie își permitea așa avere?
Mi-a crescut curiozitatea ca drojdia; așa că am aflat într-o zi, cu răbdarea molcomă a moldoveanului, că Florica făcea curat zilnic în douăzeci de birouri răspândite prin tot orașul. Făcea de o sumă frumușică pe lună, aproape cât un mic negustor. V-ați fi gândit la așa ceva?
Acum, când mi-aduc aminte de Florica, nu pot decât să zâmbesc și să mă gândesc că poate ar trebui să-i cer sfaturi despre cum se conduce o afacere cu adevărat, la moldovenească. Că doar ea știa să-și facă norocul cu mâinile muncii și să trăiască cum puțini se pricep.
