Mă numesc Mihai. Am 65 de ani și sunt căsătorit cu soția mea, Elisabeta, de 34 de ani. De curând, am început să simt ceva puternic pentru altă femeie. Nu mai știu ce să fac cu viața mea.
Eu și Elisabeta avem un băiat, Doru. E adult, s-a căsătorit de câțiva ani și are la rândul lui copii. După ce Doru și-a întemeiat propria familie, am observat că între mine și Elisabeta s-a așternut o distanță. Parcă am devenit niște străini sub același acoperiș.
Odată ce am ieșit la pensie, mi-era tot mai dor de liniștea satului. Mi-am dorit din suflet să ne cumpărăm o căsuță undeva prin Dolj, la marginea pădurii, să ne trăim bătrânețile aproape de natură. Elisabeta nu a vrut inițial, nu-i plăcea ideea de a sta la țară, dar până la urmă am convins-o. Am găsit o gospodărie frumoasă cu livadă, am cumpărat-o cu 300.000 de lei și, vara trecută, ne-am mutat acolo.
Eu mă simțeam în al nouălea cer, fericit de simplitatea traiului, dar Elisabeta nu s-a putut acomoda. Zilele și le petrecea tolănită pe canapea, citind romane sau urmărind seriale la televizor. Nu voia să mă ajute cu nimic prin grădină, zicea mereu că nu-i face plăcere, că nu se simte bine. Așa că toate treburile au ajuns pe umerii mei.
Când toamna și-a intrat în drepturi, am hotărât să revenim în Craiova. Elisabeta s-a simțit eliberată, parcă înflorise la oraș. Eu, din contră, nu mai aveam răbdare după doar o săptămână mi-am strâns lucrurile și m-am întors la casa de la țară. Era exact viața care mi se potrivea. Elisabeta a rămas la oraș. Acum ne vedem destul de rar.
Acolo, la țară, am cunoscut-o pe Victoria, o femeie de 60 de ani din satul vecin. La început era rezervată, nu părea să vrea să ne apropiem. Dar ușor-ușor, am început să petrecem tot mai mult timp împreună, să ne cunoaștem. Am ajuns să o iubesc și simt că și ea ține la mine.
Mă gândesc serios să divorțez de Elisabeta, dar nu pot să nu mă tem de reacția lui Doru. Deocamdată nu i-am povestit nimic nici soției, îi spun doar că la țară am mereu treabă prin gospodărie. În realitate, petrec mult timp cu Victoria, simt că mă bucur din nou de viață.
Elisabeta nu știe nimic despre ceea ce se întâmplă cu adevărat în sufletul meu. Nu m-am hotărât încă dacă e bine sau nu să-i spun că vreau divorțul. Mă frământ zi de zi, nu găsesc curajul și nu știu ce drum să aleg mai departe…
