Auzi, dragă, trebuie să-ți povestesc despre doamna Ana, care are deja șaizeci de ani. Are doi copii și locuiește cu soțul ei într-un apartament cu două camere, undeva prin Chișinău. Dar, hai să spunem lucrurilor pe nume, de fapt nu locuiește pur și simplu cu el, ci îl suportă de ani buni, doar ca să fie pace în casă. Omul, Marin pe numele lui, e tare greu de cap narcisist, mândru, rece ca o zi de iarnă. Totul în casă trebuie să fie cum vrea el, altfel nu-i bine deloc. De asta Ana a închis ochii la multe, a răbdat și a mers mai departe.
Au doi copii fata lor, Doinița, s-a măritat de doisprezece ani cu Andrei. Împreună au luat un credit ipotecar de la bancă să-și ia apartamentul lor și, slavă Domnului, s-au descurcat bine până acum. Toate primele și sporurile pe care le primesc la job se duc acolo, la rate. Muncesc amândoi, reușesc să plătească creditul, să-și îmbrace copiii frumos, să aibă grijă de familie.
Frate-său, Ion, trăiește mai pe larg decât Doinița. Are mai multe apartamente prin Chișinău și o căsuță la țară, la Strășeni. Într-o zi, Ion a sunat-o pe Doinița să-i spună noutatea: Auzi, Doiniță, mama și tata au hotărât să divorțeze. Mama a vrut, nu tata. Apartamentul l-au vândut și au împărțit banii. Eu i-am promis tatălui că o să am grijă de el, iar tu – ai grijă de mama, da? Doinița a rămas mască: Păi și unde să stea mama? Noi avem doar două camere și doi copii. Unde să doarmă? Și ce, eu trebuie să-ți rezolv problema? i-a răspuns Ion ironic. O să lași tu mama pe drumuri? Și Doinița nu știa ce să mai zică, că și Andrei nu prea era încântat când a auzit. Asta e treaba voastră, i-a mai zis Ion și a închis telefonul.
Adevărul e că Ion i-a dat deja o garsonieră tatălui și nu avea nicio grijă. Dar Doinița… ce era să facă? S-a gândit, s-a răzgândit, și tot a decis să ia credit la bancă pentru un apartament pentru mama. A depus avansul din banii pe care i-a primit mama pe apartament și restul plătește lunar, așa cum face cu casa ei. Numai că de-atunci Andrei cam oftează prin casă; ar vrea să pară că nu-l deranjează, dar cumva nu poate înțelege decizia soției. Tot zice că la vârsta lor nu se mai divorțează, că așa tot greul rămâne pe umerii copiilor, și parcă nu-i drept. Nu știu, tu ce părere ai? Oare are Andrei dreptate?
