Ei, ce să-i faci, tot certificatul de căsătorie e mai trainic decât concubinajul?
își băteau joc de Ioana bărbații, râzând pe după tejghea.
Eu nu mă duc la aniversarea de 30 de ani de la terminarea facultății!
Pe urmă intru la depresie.
Să meargă cei care oricum merg în fiecare an, lor nu li se pare că s-au schimbat, striga Ioana în telefon când sunase singura ei prietenă.
Dar ce ai, cum arăți acum de te sperii așa?
se miră Margareta.
Parcă ne-am văzut acum cinci ani și erai bine, chiar arătai normal.
Te-ai îngrășat rău, sau ce?
Asta nu-i treaba, pur și simplu nu vreau și gata, nu mă convinge, Margot!
Ioana era gata să închidă, convinsă că Margareta o înțelege și va suna la următoarea de pe listă.
Dar prietena nu a lăsat-o.
Ioana, rândurile noastre s-au rărit deja serios.
Ce, a mai murit cineva?
Ioana simți un fior.
Nu se mai considera tânără, dar nici chiar să creadă că generația ei pășește deja spre lumea de dincolo.
Nu, nu-i vorba de asta, dar unii au plecat din țară.
Iar de murit, doar Viorel Luca, acum 25 de ani, foarte tânăr.
Ți-am spus deja, nu?
Așa că nu te mai împotrivi, vine tot fluxul nostru, patru grupe, dar o să fim doar vreo treizeci de oameni.
L-ai însurat pe fiul tău, nu?
Gata, poți să te porți, să te distrezi și tu nițel.
Margareta mai povestea ceva, dar Ioana iarăși și-a amintit de Viorel Luca.
Întotdeauna avea cearcăne și o privire grea, colegii spuneau că e un slăbănog.
De fapt, Viorel avea o inimă bolnavă.
Învăța bine, visa să construiască un pod suspendat în orașul lui, dar n-a mai apucat nimic.
Și ea, Ioana, ce a apucat?
S-a îndrăgostit de Gheorghe, maistru pe șantier, unde s-a angajat și ea după facultate.
El lucra cu schimbul în același oraș, apoi pleca acasă.
Au fost împreună mult timp, Gheorghe chiar o prezenta drept soția lui în fața tuturor.
Zicea că traiul în concubinaj e dragoste adevărată, că oamenii stau împreună nu fiindcă există o hârtie, ci din dragoste
Când Ioana a aflat că e însărcinată, tocmai atunci Gheorghe n-a mai venit la lucru.
Avea trei copii acasă, iar soția bolnavă.
Gheorghe a plecat din cauza situației personale, fără să-i spună nici măcar un cuvânt.
Ioana, văzând acestea, a înțeles că nu are ce pretinde de la un bărbat cu trei copii și o nevastă bolnavă.
Și-a dat și ea demisia de pe șantier, să nu pună pe nimeni în încurcătură.
La plecare cineva a glumit:
Ei, tot certificatul de căsătorie e mai tare decât traiul în păcat.
Dar Ioanei nici nu-i mai păsa.
S-a angajat la alimentara de lângă bloc, unde a ajutat-o o vecină.
Au înțeles să lucreze două zile pe săptămână, chiar dacă va deveni mamă.
Mama Ioanei a acceptat să stea cu Dănuț, doar că prea i se părea că fata i-a risipit munca de-o viață!
Așa m-ai crescut tu!
i-a strigat Ioana mamei, într-o ultimă ceartă.
Am tras de mine să te ții de școală, să fii cinstită, Ioano, și degeaba!
urla mama.
Ce sămânță, așa recoltă, ce voiai?
a răspuns Ioana, și brusc i s-a făcut milă de mama ei
S-au îmbrățișat și au plâns mult împreună.
Dar, la ce bun?
Unde să mai meargă acum?
Așa că, atunci când Margareta a sunat s-o invite la cinci ani de la terminarea facultății, Ioana n-a mers.
Ce să caute printre discuții despre familii, cariere, fotografii și mândrii, când ea spală pe jos prin trei locuri: în scara blocului, la școală și la grădiniță?
Ce să împărtășească cu fetele acelea?
Sau, mai bine zis, ce să vorbească ele cu ea
Pentru Dănuț era gata de orice, el era alinarea ei.
Mai ales după ce mama, când Dănuț a intrat la grădiniță, a decis că și-a terminat datoria și s-a retras la sora ei în sat, sub pretextul că la oraș nu mai poate să respire.
Dar viața Ioanei s-a schimbat peste ani, când, neașteptat, a primit un post pe jumătate de normă, pe baza diplomei.
Dănuț tocmai mergea la școală iar ea reușea totul, îl lua direct de la after school, iar băiatul era invidiat de colegi.
Pe urmă, la muncă, un bărbat a început să o curteze, dar Ioana a pus repede capăt oricărei apropieri.
Avea băiat, iar el nu are nevoie de un străin în casă.
Tată nu-i poate fi, doar necazuri poate aduce.
Ioana s-a remarcat la serviciu și, pe măsură ce băiatul a crescut, a prins salariu mai mare, angajată deja la normă întreagă ca inginer.
Totuși, mereu s-a simțit timorată, chiar și la înfățișare: modestă, cu părul scurt și nespălat, iar după patruzeci de ani, i se vedeau firele albe.
Nu simțea că merită fericirea, dat fiind că trăise cu un bărbat însurat și aproape luase tata la trei copii.
Nu putea să se îmbrace frumos ori să se machieze, să nu iasă în evidență, să nu atragă iar vreo privire.
Oricum, Ioana nu mai credea în finaluri fericite.
Atâtea femei divorțate în jur, nu e ea cu nimic mai bună, poate chiar mai rea
Dănuț crescut frumos, recunoscător, jertfa mamei nu l-a rănit.
Mergea vara în sat la bunica Irina și la mătușa Liza, unde le ajuta la toate.
Săpa grădina, punea cartofi, morcovi și sfeclă cu cele două bunici; plivea, uda, toamna săpa cartofii și ajuta la pus conserve și gemuri.
Cioplea lemne, le ridica în șopron.
Chiar mama începu să-i zică Ioanei ce noroc mare are cu un fiu așa de bun și că lui, alături de sora ei Liza, îi e drag nepotul.
Și-acum, pentru ce să se mai ducă Ioana la cafea cu foștii colegi?
Toate aceste gânduri i-au trecut Ioanei fulgerător prin minte.
Auzind iar vocea Margaretei, insistând:
Ai înțeles, nu?
Cafeaua vis-à-vis de fostul cămin, vinerea următoare, trei fix.
Hai, vino, măcar mie să-mi fii aproape, că nu sunt mulți!
Vocea Ritei tremura neașteptat, și Ioana, fără să știe de ce, a zis:
Bine, vin
Când a închis telefonul, îi părea rău de promisiune.
S-a dus la oglindă, s-a uitat lung la ea, și a pus iar mâna pe telefon să-i spună că s-a răzgândit.
Dar telefonul Ritei era mereu ocupat, iar Ioana s-a rușinat să mai insiste
Seara târziu, a deschis șifonierul și a scos rochia albastră pe care i-a cumpărat-o fiul pentru nunta lui.
Dănuț și soția lui, Natalia, au convins-o cu greu să meargă cu ei la mall, să probeze.
Până la urmă, rochia aceea albastră le-a plăcut tuturor, inclusiv Ioanei.
Au găsit și pantofi, apoi Natalia a dus-o la salon și i-a făcut coafură și vopsit.
A fost anul trecut acum Dănuț și Natalia locuiesc separat și-s fericiți.
Dar firele albe au crescut la loc, de ce să se aranjeze, pentru cine?
Totuși, Ioana și-a aranjat părul și a îmbrăcat rochia albastră, cât s-a simțit pregătită.
Și-a dat cu puțin ruj, dar l-a șters repede i se părea prea îndrăzneț.
Când a ajuns la cafenea era deja aglomerat, plin de voci și râsete.
Margareta a zărit-o imediat, a alergat spre ea:
Ioano, ce frumoasă ești!
Mi-era dor să te văd!
Margareta chiar se împlinise puțin, dar îi stătea bine, parcă o întinerea.
Au povestit mult la masă, apoi cineva a distras-o pe Margareta și Ioana a rămas să bea sucul și să asculte muzica anilor studenției, când viața părea încă înainte.
Mi-ai da voie să te invit la dans?
a auzit Ioana o voce peste gălăgie.
S-a ridicat din priviri, și l-a recunoscut imediat.
Era Lucian Serban din grupa paralelă.
În anul III se însurase, iar Ioanei îi plăcuse mult atunci.
Ioana, ce frumoasă ești, te-am recunoscut din prima, deși e prima dată când vin la întâlnirile astea!
Lucian i-a întins mâna, și Ioana a acceptat, s-au dus la dans, sub privirile surprinse ale Margaretei.
Au dansat mai multe melodii fără să zică un cuvânt.
Apoi, Lucian a întrebat-o, ușor jenat:
Ioana, pot să te conduc până acasă?
Să știi că-s singur, divorțat de mulți ani.
Dacă te așteaptă cineva, nu vreau să încurc, doar e târziu
Lucian a condus-o acasă, iar a doua zi s-au revăzut și nu s-au mai despărțit apoi.
Rochia și pantofii pentru nuntă i-a ales iarăși Natalia, soția fiului; de această dată, rotundă de sarcină, și Ioana se stingherea că e mireasă la vârsta aceea.
Ioana și-a permis, în sfârșit, să fie fericită.
Iar Natalia i-a șoptit:
Doamna Ioana, sunteți atât de frumoasă!
Să știți că eu și cu Dănuț ne bucurăm enorm pentru dumneavoastră; fericirea e permisă oricând, la orice vârstă!
Chiar așa și, privind luminată spre Lucian, proaspătul ei soț, Ioana a simțit că, în sfârșit, poate și ea să fie fericită.
Ioana s-a iertat, și a permis sufletului său să zâmbească
Scrieți în comentarii ce părere aveți.
Dați like dacă v-a impresionat!
