Eu sunt împotriva mutării la casă la pensie, chiar și când locuința e aranjată ca la carte și amplasată într-o zonă de vis. Am motive solide și le explic pe îndelete:
1. Necazurile cu canalizarea. În satele noastre mioritice, canalizarea centralizată e mai mult poveste decât realitate. De cele mai multe ori, ajungi să-ți faci fosă septică. Fosa cere grijă: golit, curățat, verificat. Puțini pensionari au bani și nervi să se ocupe de așa ceva. Și dacă nu te ocupi, te ocupă ea pe tine.
2. Să ai apă la robinet e o altă epopee. Trebuie să-ți sapi o fântână sau să-ți tragi apă de undeva. Sau să-ți montezi hidrofor. Dar și atunci, iarna-ți îngheață țevile, vara se arde pompa, la câțiva ani fântâna trebuie curățată de mâl. Să le faci pe toate singur la pensie? Noroc cu bănuțul de rezervă, că altfel chemi meșterul doar în gând.
3. Despre încălzire Dacă ai sobă, îți trebuie lemne. Cine le taie, cine le sparge, cine le cară în casă? Dacă vrei gaze sau calorifere electrice, scoți din buzunar leul greu pentru centrală sau radiatoare și nu vorbim de costul racordării. La fiecare defecțiune iarna, ieși la pensie de două orio dată de la stat și o dată la reparații.
4. Curățatul zăpezii e sport național la țară. Nu există pluguri și oameni de la primărie pe uliță, ci tu, o lopată și o răsuflare grea. Seara, faci reluare, că omătul nu stă pe loc. Ai ratat de dimineață ai ușa blocată până la Paștele cailor, sau cel mult până la topirea zăpezii.
5. După ce ai terminat cu zăpada, începe tăvălugul cu iarba. Vara, iarba nu crește doar în poezii, ci și pe lângă gard, pe lângă casă, prin grădină. O dată pe săptămână te vezi cu coasa sau cu mașina de tuns gazonul, la fel de des precum te vezi cu vecinii.
6. Grija grădinii îți ocupă tot timpul liber și toate forțele. Să sapi cu hârlețul, să dai cu motocultorul, să uzi zilnic, să plivești, să plantezi, să aduni, să pui la păstrare De la primăvară până la primul ger nu ai timp nici să zici Doamne-ajută! Noi cu soțul abia ne descurcăm cu rondul de flori de la intrare, iar când se adună de muncă, îl rugăm pe Nicu, băiatul nostru, să ne întindă o mână. Dar la o gospodărie mai mare, ai nevoie de tot satul.
7. Nu orice sat are spital, poștă sau farmacie la colț. Sunt cazuri când magazinul e la doi kilometri, bine dacă ai mașină. Vrei la doctor sau la frizer? Fă-ți timp de navetă până la oraș!
Viața la țară nu e ușoară și nici ieftină. În fiecare an casa cere câte-o reparație, grădina cere semințe și îngrășăminte, curtea cere îngrijire. Pentru un pensionar, să-ți duci bătrânețea într-un bloc e mai puțin romantic, dar semnificativ mai comod și mai la îndemână.
Nu recomand nimănui să se mute la casă la pensie. Vă spun asta din propria mea experiență
