Singurul lucru de care mi-a fost mereu teamă în viață a fost soacra furioasă. Am mai fost măritată o dată în trecut. Dar atunci am avut, să zicem, noroc din punctul ăsta de vedere. Fostul meu bărbat, Mihai, a crescut la orfelinat, fără părinți. N-am simțit niciodată vreo condamnare din partea cuiva. Însă, căsnicia noastră nu a mers. Am stat cinci ani împreună, apoi eu am depus actele de divorț. Când ne-am căsătorit, încă eram studentă la universitate. Mihai a început să bea după nici un an, a strâns datorii, iar tot greul a căzut pe umerii mei, ca nevastă. A trebuit să renunț la facultate ca să muncesc, să plătesc datoriile.
Mi-am făcut doar necazuri cu acea căsnicie. După ce am divorțat, am simțit parcă prima oară o ușurare adevărată. Gata cu problemele! Timp de doi ani am stat singură, am încercat să mă regăsesc, să mă adun bucățică cu bucățică. Apoi l-am cunoscut pe Cornel. Nu mai fusese însurat și, după spusele lui, nici vreo iubire mare nu avusese înainte de mine. Totul a evoluat repede între noi. M-a cerut de nevastă și am spus da. Apoi, a venit ziua să-i cunosc mama.
Încă de la ușa apartamentului am întâlnit privirea acră a viitoarei mele soacre, tanti Viorica. Mi-a aruncat un bună sec și s-a retras într-o altă cameră fără să mă privească. N-am priceput pe moment ce nu era în regulă. Poate felul în care eram îmbrăcată sau că nu i-am plăcut din prima. Dar eram decent îmbrăcată, nu aveam ce să-mi reproșez. La masă, tanti Viorica mă fixa cu ochii și tăcea. De la privirea ei mi se făcea pielea de găină. Și, când deja mă făcusem roșie ca bujorul, a izbucnit tăios:
Aha, deci tu nici măcar n-ai terminat școala? Adică așa, cam n-ai habar de viață? a zis cu un zâmbet arogant, aproape batjocoritor. M-am fâstâcit puțin, dar am răspuns calm, sorbind din ceai: Da, am studii neterminate la universitate, așa a fost soarta, dar vreau să termin ce am început. A oftat sonor tanti Viorica: Așa deci, ai tu planuri să înveți. Și de nevastă când ai de gând să fii? Când faci copii, când îi gătești și îi speli bărbatului tău, când ai să te apuci de treburi gospodărești? Tu, mare boieroaică… a chicotit ironic, a mai gustat din ceai și a pus cana pe masă. Să-ți spun ceva: băiatul meu nu are nevoie de femei ca tine.
Uită-te la tine: arăți cum arăți, dar și cu minte puțină… Atunci m-am simțit cumplit de jignită. M-am ridicat de la masă și m-am dus să plâng în baie. O femeie străină mă umilea fără nicio vină, iar bărbatul meu nu scotea niciun cuvânt. Din fericire, în scurt timp am plecat de la ea. Nu-mi mai doream să-i calc pragul, dar a început ea să vină la noi și, de fiecare dată, încerca să mă jignească, să-mi găsească nod în papură.
N-am căutat ajutor de la vreun psiholog imediat, dar într-un final am apelat la câteva ședințe. Am descoperit că soacra era genul tipic de manipulator, iar eu eram victima pentru că nu ripostam, educația de-acasă nu-mi dădea voie. De la un moment dat, când iarăși a început cu ofensele, am invitat-o să plece din casa mea, pe ton ferm. De atunci nu mai vorbim, dar nu mă doare, nici pe soțul meu, Cornel, că el nu ține neapărat la astfel de principii.
