Oduševljenje diljem Hrvatske: Ovo je ‘najmoćnija božićna reklama ikad’

Uncategorized

Author Takav je životReading 2 minViews 4Published by March 3, 2026

Danas sam, nakon napornog dana, naišla na jednu reklamu koja me podsjetila koliko su naši životi postali hektični. Sve više ljudi, poznanika i prijatelja iz mog rodnog Splita odlučuje otići u Zagreb ili čak u inozemstvo, tražeći bolju priliku i ostvarenje snova. U svemu tome, odvojenost od obitelji postaje svakodnevica sestre odlaze na studij, rođaci kreću za poslom, a stara ekipa raspršena je diljem Hrvatske.

Ali reklama mi je pokazala ono što duboko u sebi znam, ali često zaboravim nema ničega važnijeg od vremena provedenog s onima koji nam najviše znače. Neovisno gdje smo ili što radimo, obitelj je ona koja nas drži i grije, pogotovo u ovo vrijeme Božića.

Ove godine tata je napravio sve da nas okupi u našem domu u Splitu. Pod borom se smijemo, razmjenjujemo poklone i dijelimo priče koje su nam se dogodile daleko od doma. Osjećam toplinu i sigurnost koju samo obiteljski zagrljaj može pružiti. Srce mi je puno kada vidim tatu kako se osmjehuje uspio je ostvariti ono što mu je najviše značilo, okupiti nas sve na jednom mjestu za Božić.

Dok polako rasklapamo poklone i uživamo u mirisu kolača od badema, osjećam zahvalnost na ovim dragocjenim trenucima. Nikakva karijera, novac ili uspjeh ne može zamijeniti ovaj osjećaj pripadnosti i ljubavi.

Ako još niste, pogledajte tu reklamu možda će vas podsjetiti, kao što je mene, da obitelj dolazi prije svega.

Add a comment

Oduševljenje diljem Hrvatske: Ovo je ‘najmoćnija božićna reklama ikad’

Olga s-a pregătit toată ziua pentru Revelion: a făcut curățenie, a gătit, a aranjat masa festivă. Era primul ei Revelion fără părinți, ci alături de bărbatul iubit. De trei luni locuia cu Tolea, în apartamentul lui. Era cu 15 ani mai în vârstă, fusese însurat, plătea pensie alimentară, și îi plăcea uneori să bea… Dar toate acestea păreau fără importanță când era vorba de iubire. Nimeni nu înțelegea ce-a fermecat-o pe Olya la el: nu era chipeș – ba chiar dimpotrivă, avea un caracter dificil, era zgârcit și nici bani nu prea avea. Când avea bani, îi cheltuia doar pentru el. Și totuși, Olya s-a îndrăgostit de acest „nume de alint moldovenesc” cu toată ființa ei. Olya a sperat timp de trei luni că Tolea va aprecia cât de harnică și gospodină este și va vrea să o ia de nevastă. Așa îi spusese: „Trebuie să trăim împreună, să văd cum te descurci la gospodărie. Să nu fii ca fosta mea!” Cum era fosta lui, Olya nu știa – el nu spunea niciodată clar. Așa că ea se străduia, își demonstra cele mai bune calități: nu făcea scandal când el venea beat, gătea, spăla, făcea curat, cumpăra mâncare din banii ei (nu de alta, dar să nu creadă că e materialistă). Chiar și masa de Revelion a pregătit-o din banii proprii. Ba i-a cumpărat și un telefon nou cadou de Anul Nou. Cât timp Olya se pregătea de sărbătoare, și „miraculosul” Tolea s-a pregătit cum știa el: a băut cu prietenii. A venit acasă bine dispus și i-a anunțat că de Revelion le vor veni musafiri – prietenii lui, pe care ea nu-i cunoștea. Olya a pus masa; mai era o oră până la miezul nopții. Starea ei sufletească era distrusă, dar se abținea să-i spună tot ce o durea – nu voia să fie ca fosta lui. Cu o jumătate de oră înainte de miezul nopții, în casă a dat buzna o gașcă de bărbați și femei, veseli și beți. Tolea s-a luminat dintr-odată, i-a pus la masă și petrecerea a continuat. El nici n-a prezentat-o pe Olya invitaților și nimeni n-a băgat-o în seamă – fiecare râdea, vorbea și bea. Când Olya a spus că mai sunt două minute până la miezul nopții și ar fi cazul să toarne șampanie în pahare, una dintre femei a întrebat, cu voce îngroșată de alcool: „Dar cine e asta?” „Vecina mea de pat!”, a râs Tolea, și toți ceilalți au început să râdă de Olya. Au mâncat din bucatele pregătite de ea și au batjocorit-o. În timp ce băteau clopotele, râdeau de naivitatea fetei și îi dădeau dreptate lui Tolea pentru „smecheria” de a-și găsi bucătăreasă și menajeră gratis. El nu i-a luat apărarea, ci râdea cu ei, mâncând din mâncarea Olyei și umilind-o. Olya a ieșit încet din cameră, și-a strâns lucrurile și a plecat la părinți. Niciodată nu mai trăise un așa Revelion groaznic. Mama i-a zis, ca de obicei: „Ți-am spus eu”, iar tata a răsuflat ușurat, iar Olya, plângându-și amarul, și-a dat jos ochelarii roz. După o săptămână, când Tolea a rămas fără bani, a venit la Olya, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, și a întrebat: „Dar de ce-ai plecat? Ești supărată?” Când a văzut că ea nu vrea împăcare, a trecut la atac: „Frumos te-ai purtat – tu stai la mama și tata, iar la mine nici șoarecii nu mai găsesc ceva de mâncare! Devin și tu ca fosta mea!” De atâta nesimțire, Olya a rămas fără cuvinte. De atâtea ori și-a imaginat ce-i va spune, dar acum doar l-a trimis la plimbare și i-a trântit ușa în nas. Așa s-a născut, pentru Olya, o nouă viață odată cu Anul Nou.