Unde mergeți? Am venit să vă facem o vizită!
Nu suport sora ta! izbucni Loredana, strâmbându-se. Mă scoate din sărite!
Nu ești singura! răspunse Victor, sprijinindu-și soția.
Se bagă peste tot și are impresia că le știe pe toate. Ar trebui să vezi ce față de învingătoare face când reușește să mă pună într-o lumină proastă, mormăi Loredana printre dinți. Ba că nu sunt educată, ba că nu mă fardez cum se poartă
Așa a fost mereu, ridică Victor din umeri. Din păcate, de vină e doar mama, care a răsfățat-o și nu i-a spus niciodată nu.
Slavă Domnului că stăm la o sută de kilometri de familia ta, spuse Loredana, dând ochii peste cap.
Soacra, Aurelia, și cumnata, Irina, locuiau la Chișinău, pe când Victor și Loredana stăteau într-un sat micuț din apropiere.
Cele două femei, ambele văduve, stăteau împreună într-un apartament, așa că de fiecare dată când Victor și Loredana mergeau în vizită la mama lui, ajungeau automat și la Irina.
Între Irina și Loredana nu era deloc pace, certurile apărând la fiecare întâlnire.
La început, Loredana înghițea în sec și suferea în tăcere, dar când văzu că până și Aurelia, sub influența fiicei ei, o critica pe noră, a hotărât să nu mai rămână datoare.
Așa că de la o vreme, fiecare drum la Chișinău devenea motiv de scandal, iar cu timpul, Victor și Loredana au hotărât să nu mai meargă la ele în vizită.
Aurelia nu a trecut cu vederea lipsa lor și a început să-și sune băiatul pentru lămuriri.
De ce nu mai veniți? De două săptămâni nu te-am văzut! Nu crezi că atât eu, cât și sora ta ne mai plictisim uneori? cicăli ea la telefon.
Avem treabă multă, mamă, nu avem timp, răspunse Victor scurt, fără să vrea să intre în detalii.
Ce treabă puteți avea așa importantă? întrebă Aurelia bănuitoare. Sau nu vă lasă Loredana să veniți? Că ultima dată a plecat de aici de parcă mâncase leuștean crud!
Ți-am spus, avem niște chestiuni de rezolvat și închise repede Victor.
Totuși, la nici o oră după aceea, Aurelia îl sună din nou să-i spună că ea și Irina vin la țară.
Pentru ce? se miră Victor.
Trebuie să vedem o veche prietenă și venim să trecem și la voi, dacă tot nu vreți să veniți voi, explică ea, încrezătoare pe ton.
Victor se schimonosi la față. Evitase să meargă la mama și la soră tocmai ca să nu-i aibă în casa lor.
Cel mai probabil nu suntem acasă, le zise el, sperând că poate le descurajează.
Și unde mergeți? îl întrebă Aurelia, deja iritată. Aveți ceva împotriva noastră? Dacă nu vreți să ne vedeți, mai bine spuneți direct.
Avem o zi onomastică la cineva, inventă Victor pe loc.
Duceți-vă, că și așa rar venim să vă vizităm, zise ea cu năduf și îi închise.
Victor se simțea vinovat față de mama și sora lui, dar când își amintea cum se purtau cu Loredana în trecut, nu-i mai păsa.
Nici nu-i spuse Laurei că mama și sora vor să vină, ca să nu-i strice ziua degeaba.
Dar, la trei ore după aceea, și-a dat seama că a greșit. Când sună soneria, Loredana se duse să deschidă.
Când le văzu pe Aurelia și Irina cu aceleași zâmbete răutăcioase, rămase blocată. Nu se așteptase la așa ceva.
Victor, aducându-și repede aminte, veni la ușă.
Loredana, te-ai pregătit? Tu nu te-ai schimbat încă? o apostrofă el, făcându-se că nu vede musafirii nepoftiți.
Pregătită pentru ce? întrebă Loredana încă buimacă.
Pentru onomastica la care mergem! Nu ți-am zis? îi zâmbi Victor crispat. Vai, mamă, Irina, ce căutați aici?
Ţi-am zis că venim, răspunse calm Aurelia. Ne lași să intrăm sau ne ții pe hol?
Nu, chiar nu putem, trebuie să plecăm. Loredana, mergi și schimbă-te, o îndemnă Victor, luând-o de mână.
Loredana îi aruncă o privire întrebătoare și, când Victor își făcu cu ochiul, se prinse că de fapt voia doar să-i facă să plece.
Unde mergeți? Nu de asta am venit, să vă vizităm? zise Irina cu mâinile în șold. Nu e cam târziu pentru un chef?
Nu, trebuie să fim acolo fix la ora opt, o întrerupse Victor. Ne-au spus să ajungem la timp și deja suntem în întârziere.
Mergi așa, în hainele de casă? îl ironiză Aurelia, privind la îmbrăcămintea băiatului.
Of, am uitat să mă schimb! se fâstâci Victor și fugi în dormitor.
Aurelia și Irina se priviră neîncrezătoare.
Nu le venea să creadă povestea asta și erau sigure că doar s-au inventat motive ca să scape de ele.
Pentru noi nu se poate să amânați ieșirea? întrebă Aurelia, când reveni fiul ei îmbrăcat la patru ace.
Nu, mamă, nu se poate, răspunse Victor hotărât, fixându-și gulerul cămășii. E treabă de mult stabilită, plus că am plătit avansul și pentru masă. Reveniți săptămâna viitoare, poate.
Poate stăm până vă întoarceți, propuse Irina, privind atentă prin cameră. Doar să vă așteptăm aici.
Nu, nici gând! sări Victor. Aveți unde merge, nu?
La voi tot e mai bine decât la prietena asta de-a noastră, îngână Aurelia cu un rânjet. Și oricum, am fost deja și era sictirită de vizita noastră.
Vreți să vă duc la autobuz? zise Victor, grăbindu-le.
Nu mai circulă microbuzul spre Chișinău la ora asta și nici tu nu mai apuci, răspunse cu șiretenie Irina.
Vă fac rost de o cameră la pensiunea din sat pentru noapte, să nu vă deranjați, încercă Victor să salveze situația. Chiar nu pot face mai mult.
Aurelia se încruntă, dezamăgită. Sperase că fiul îi lasă să stea peste noapte.
La pensiune, deci? îl întrebă Irina, jignită. Ți-e teamă să ne lași aici? Ce, crezi că-ți furăm ceva?
Nu, dar preferăm să nu lăsăm pe nimeni aici când suntem plecați, interveni Loredana. Ce rost să stați degeaba?
Hai c-o să vă conduc la mașină, insistă Victor să îi grăbească.
Nu mai e cazul! zise Aurelia, ieșind pe ușă.
Irina o urmă, bombănind în șoaptă către frate și cumnată și ieșiră din apartament cu supărare.
După ce se conviseră prin geam că au plecat, Victor și Loredana răsuflară ușurați.
Minciuna cu onomastica nu mai avea rost.
Aurelia și Irina au chemat un taxi și s-au întors la Chișinău, hotărâte să nu mai țină legătura cu rudele ingrate.
Victor și-a mai amintit de ele abia când a ajuns la spital, pe la Chișinău, pentru o consultație și căuta disperat un loc unde să mănânce ceva.
Când bătu la ușă la fostul apartament, Irina deschise și, văzându-l, îi spuse sec că ele oricum pleacă și că nu doresc să lase un străin singur la ele acasă.
Atunci Victor înțelese cu amărăciune că mama și sora lui l-au scos de tot din inima lor.
Din acel moment, între Victor și rudele lui s-a lăsat o tăcere definitivă.
Unde mergeți? Am venit să vă facem o vizită! Povestea unei noroace și a cumnaților: certuri de famil…
