Soacra mea a hotărât, într-o noapte cețoasă, să vină să stea la noi. A dat cheile apartamentului fetei sale, fiind convinsă că așa stau rosturile omenești sub soare.
Soțul meu, Sorin, crescut într-o casă din inima Chișinăului, printre frați mulți și glasuri zglobii, n-a știut niciodată să-și tragă rădăcinile din brațele mamei sale sau de lângă sora lui cea mică. Soacra, femeie născută să poruncească sub coperișuri străine, nu s-a zbătut niciodată prea tare pentru feciorii ei, dar fata, fragedă ca o frunză de dimineață, era mereu pe tronul inimii sale.
Lica o cheamă pe domnișoară. Când am cunoscut-o, avea doar 10 ani, palidă ca laptele, cu ochii mari, reci. Nu m-a deranjat la început, ba chiar mă amuza. Dar după cinci veri, totul s-a tulburat ca un pahar cu apă pus pe vatra sobei. Lica nu mai voia să învețe, trăgea la drum de seară cu toate neamurile pierdute ale cartierului Telecentru, iar Sorin al meu era silit să-i repare pașii. Soacra mea suna deseori, chiar și în miezul nopții, ca o stihie, rugându-l să vină să o salveze din cine știe ce încurcătură.
Îmi doream ca Lica să se cumințească, să se căsătorească, și norocul să îi bată la ușă. Dar timpul s-a sucit. Când Lica și-a găsit un fecior cam sărac, soacra, fără bani ca întotdeauna, a poruncit să strângă toți băieții bani pentru nuntă. Noroc că ginerele, băiat din Călărași, nu avea nici el niciun ban, așa că tinerii s-au mutat împreună cu soacra mea.
Dar s-au certat toți și casa s-a umplut de vânturi reci. Atunci, soacra s-a luminat la față cu o idee ciudată: să se mute la noi, lăsând apartamentul Licăi și soțului ei. Eu muncisem ani la rând în România, strângând leu cu leu pentru acel apartament de pe șoseaua Viilor. Sorin nu punea nici un leu, dar, culmea, era tot mulțumit. Zicea că mama o să ne ajute la curățenie și la gătit.
Avem trei camere, nici mari nici mici, dar gândul că trebuie să împart aerul și liniștea cu soacra mă sufocă. Ea e convinsă că asta e datoria nostră: să o primim, pentru că Sorin e cel mai mare și trebuie, chipurile, să aibă grijă de părinți.
Îmi iubesc bărbatul și nu vreau să sparg căsnicia, dar cum să-i spun că traiul cu soacra e ca un vis din care nu mă mai pot trezi? Cum să-i zic că mi-e frică să-mi pierd colțul de liniște? Ce-ați face voi, oameni buni, când visele altora devin coșmarul casei tale?
Soacra mea a hotărât să se mute la noi acasă și i-a dat apartamentul fiicei sale – De ce soțul meu c…
