Când mama soacră a aflat că plănuim să cumpărăm un apartament, l-a chemat pe fiul ei pentru o șezătoare privată. Ce a urmat mi-a schimbat pulsul, nici cafeaua tare nu m-a trezit așa.
Noi doi, eu și soțul, am strâns bani de parcă eram în sezon de cules porumb, ani întregi, pentru a avea un loc al nostru. Lucrau amândoi la o firmă cu nume englezești, dar eu, cu tot feminismul din sat, aveam salariul dublu față de el. Nu era problemă, făceam totul împreună un singur portofel, un singur vis. În apartamentul mult visat urma să bem primul pahar de vin de casă, cu garnitură de mămăligă. Până când a aflat clanul lui. Jocuri de familie de tip moldovenesc
Soțul avea patru surori, fiecare cu nervii persoane care nu și-au luat hainele de la second hand. În familia lor, bărbatul era mai ceva ca domnul din bancurile cu Ion și Maria: sponsor, salvator, și administrator de credite fără termen de rambursare. Din liceu, le-a sprijinit pe toate ba bani pentru facultate, ba telefoane noi, ba împrumuturi care au dispărut ca bruma din aprilie. M-am uitat la scenă și am tăcut, nu voiam să stric meniul rudele se ajută, știm cu toții. Însă din cauza acestei generozități, drumul nostru spre apartament s-a lungit până la Călărași și-napoi.
În sfârșit, când am strâns leii necesari, am început vânătoarea de apartamente prin Chișinău. Eu, Sherlock Holmes al imobiliarelor, găseam variante, mă întâlneam cu agenți, soțul venea obosit de la serviciu dar eram fericită că pot alege ceva pentru amândoi.
Într-o zi, mama lui ne-a invitat la masa festivă mezina termina liceul și petrecerea era mai ceva decât Sf. Ion. Am mâncat plăcintă și sarmale, iar la cozonac soacra s-a lansat cu o vorbă:
Sper că fiul meu se mută curând la casa lui, m-am săturat să mă tot plimb pe la voi, a zis zâmbind ca și cum ar fi dat deja cu aspiratorul în apartamentul nostru.
Soțul, mândru de realizările familiei, a povestit că deja căutăm locuință și că eu mă ocup de tot.
Atunci, expresia feței soacrei s-a transformat instantaneu: zâmbetul s-a dus pe apa Prutului, privirea a devenit mai grea decât o pagină de facturi.
E frumos, dar, dragul meu, trebuia să mă întrebi pe mine. Eu sunt trecută prin viață, știu mai bine cu ce se mănâncă imobiliara. Cum să o lași pe nevastă să aleagă fără sfatul meu?
Și sora cea mare a pus și ea o pirostrie:
Nevasta ta e egoistă, doar la ea se gândește, niciun ban nu ne-a dat până acum! Apartamentul e mai important decât familia!
Am zis să nu mă tai în cuțit, dar m-am înecat puțin cu prăjitură. Mi-ar fi plăcut să spun că dacă vor bani, să încerce și ei să muncească. Dar am tăcut. Am continuat să mestec, fără să mă bag, fiind prea șocată ca să fi reacționat cum visam în gând.
Apoi, mama soacră s-a ridicat brusc și l-a apucat pe fiul ei de braț, l-a tras după ea în bucătărie. Trebuie să vorbim, a aruncat pe drum. La masă, una dintre surori a venit direct:
Noi, cu fratele, o să ne instalăm în apartament nou. O cameră numai pentru noi!
Sângele îmi pulsa în cap ca nantii. N-am mai rezistat, m-am ridicat și m-am dus să mă plimb prin hol. Nici nu mi-am luat lucrurile am chemat un taxi, ca orice moldovean modern.
Seara, acasă, am încercat să vorbesc cu soțul meu. Dar parcă era alt om tăcea, apoi a spus brusc:
Trebuie să divorțăm.
Ce?
E mai bine așa. Trebuie să mă gândesc la familia mea… familia mea adevărată.
A doua zi și-a luat hainele, la fel ca dintr-un telenovelă, și a plecat la mama lui. Două săptămâni mai târziu, m-a sunat și a cerut jumătate din economiile noastre. I-am dat, fără scandal, fără lacrimi, fără circul de la Dzhelezinka. Am tras o linie. Finita la comedia.
După câteva luni, am cumpărat apartament pe numele meu, cu banii mei munciti cu greu. Da, a fost greu, da, am renunțat la multe, dar am reușit. El, după cum am aflat mai târziu, a stat la mama lui. Surorile s-au oploșit pe lângă partea lui una a cerut, alta a luat cu forța, alta a împrumutat… Apartamentul lui s-a evaporat înainte să-l vadă.
Dar asta nu mai e povestea mea. Povestea mea e o lecție. Lecția că, dacă un bărbat nu se desprinde de familia lui, nu va fi niciodată al tău. Că dacă altcineva ia deciziile, familia ta e doar un cuvânt frumos pe hârtie. Și că nici lei, nici compromisuri nu salvează o căsnicie în care tu construiești, iar ceilalți sapă fundația.
Când mama soacră a aflat că vrem să cumpărăm un apartament în București, l-a chemat pe fiul ei la o discuție pe care nu o voi uita niciodată. Ceea ce a urmat m-a tulburat până la suflet—lecția dură despre familie și jocuri moldovenești în care nu am mai vrut să fiu pion.
