Olga s-a pregătit toată ziua pentru Revelion: a făcut curățenie, a gătit, a aranjat masa festivă. Era primul ei Revelion fără părinți, ci alături de bărbatul iubit. De trei luni locuia cu Tolea, în apartamentul lui. Era cu 15 ani mai în vârstă, fusese însurat, plătea pensie alimentară, și îi plăcea uneori să bea… Dar toate acestea păreau fără importanță când era vorba de iubire. Nimeni nu înțelegea ce-a fermecat-o pe Olya la el: nu era chipeș – ba chiar dimpotrivă, avea un caracter dificil, era zgârcit și nici bani nu prea avea. Când avea bani, îi cheltuia doar pentru el. Și totuși, Olya s-a îndrăgostit de acest „nume de alint moldovenesc” cu toată ființa ei. Olya a sperat timp de trei luni că Tolea va aprecia cât de harnică și gospodină este și va vrea să o ia de nevastă. Așa îi spusese: „Trebuie să trăim împreună, să văd cum te descurci la gospodărie. Să nu fii ca fosta mea!” Cum era fosta lui, Olya nu știa – el nu spunea niciodată clar. Așa că ea se străduia, își demonstra cele mai bune calități: nu făcea scandal când el venea beat, gătea, spăla, făcea curat, cumpăra mâncare din banii ei (nu de alta, dar să nu creadă că e materialistă). Chiar și masa de Revelion a pregătit-o din banii proprii. Ba i-a cumpărat și un telefon nou cadou de Anul Nou. Cât timp Olya se pregătea de sărbătoare, și „miraculosul” Tolea s-a pregătit cum știa el: a băut cu prietenii. A venit acasă bine dispus și i-a anunțat că de Revelion le vor veni musafiri – prietenii lui, pe care ea nu-i cunoștea. Olya a pus masa; mai era o oră până la miezul nopții. Starea ei sufletească era distrusă, dar se abținea să-i spună tot ce o durea – nu voia să fie ca fosta lui. Cu o jumătate de oră înainte de miezul nopții, în casă a dat buzna o gașcă de bărbați și femei, veseli și beți. Tolea s-a luminat dintr-odată, i-a pus la masă și petrecerea a continuat. El nici n-a prezentat-o pe Olya invitaților și nimeni n-a băgat-o în seamă – fiecare râdea, vorbea și bea. Când Olya a spus că mai sunt două minute până la miezul nopții și ar fi cazul să toarne șampanie în pahare, una dintre femei a întrebat, cu voce îngroșată de alcool: „Dar cine e asta?” „Vecina mea de pat!”, a râs Tolea, și toți ceilalți au început să râdă de Olya. Au mâncat din bucatele pregătite de ea și au batjocorit-o. În timp ce băteau clopotele, râdeau de naivitatea fetei și îi dădeau dreptate lui Tolea pentru „smecheria” de a-și găsi bucătăreasă și menajeră gratis. El nu i-a luat apărarea, ci râdea cu ei, mâncând din mâncarea Olyei și umilind-o. Olya a ieșit încet din cameră, și-a strâns lucrurile și a plecat la părinți. Niciodată nu mai trăise un așa Revelion groaznic. Mama i-a zis, ca de obicei: „Ți-am spus eu”, iar tata a răsuflat ușurat, iar Olya, plângându-și amarul, și-a dat jos ochelarii roz. După o săptămână, când Tolea a rămas fără bani, a venit la Olya, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, și a întrebat: „Dar de ce-ai plecat? Ești supărată?” Când a văzut că ea nu vrea împăcare, a trecut la atac: „Frumos te-ai purtat – tu stai la mama și tata, iar la mine nici șoarecii nu mai găsesc ceva de mâncare! Devin și tu ca fosta mea!” De atâta nesimțire, Olya a rămas fără cuvinte. De atâtea ori și-a imaginat ce-i va spune, dar acum doar l-a trimis la plimbare și i-a trântit ușa în nas. Așa s-a născut, pentru Olya, o nouă viață odată cu Anul Nou.

Olguța își petrece toată ziua pregătindu-se pentru Revelion: face curățenie, gătește și aranjează masa. E primul ei Revelion fără părinți, ci alături de iubitul ei.

De aproape trei luni stă cu Lucian în apartamentul lui. El e cu cincisprezece ani mai mare, a mai fost însurat, plătește pensie alimentară și îi place uneori să bea Dar toate astea nu mai contează când iubești. Cum a făcut-o Lucian să se îndrăgostească nimeni nu pricepe: nu e chipeș, ba chiar puțin spus că e urâțel, firea îi e groaznică, e zgârcit peste poate şi niciodată nu are bani. Și dacă are bani, îi ține pentru el. Cu toate astea, Olguța îl iubește pe minunea asta de om.

Olguța speră, de trei luni deja, să-i arate lui Lucian cât de gospodină e, cât de răbdătoare şi să-l convingă că ar merita s-o ia de nevastă. El mereu îi spune: Trebuie să locuim împreună, să văd cum te descurci prin casă. Să nu fii ca fosta mea nevastă. Despre fosta lui soție, Olguța nu știe mare lucru nu povestește mai nimic niciodată. Așa că Olguța se străduieşte, dă tot ce-i mai bun: nu comentează când el vine băut, gătește, spală, face curățenie, cumpără de-ale gurii din banii ei (să nu creadă că e interesată de bani). Și masa de sărbătoare tot ea a pregătit-o, din leul ei. Chiar și telefon nou i-a luat cadou.

Cât timp Olguța se străduieşte cu pregătirile, Lucian nici el nu pierde vremea, ci se pregăteşte în stilul propriu: iese la băut cu prietenii. Se întoarce acasă vesel și anunță că vor veni prietenii lui în vizită de Revelion. Toți sunt amici de-ai lui, necunoscuți pentru ea. Olguța a aranjat masa, mai e o oră până la miezul nopții. Chef nu mai are, dar se abține să-i spună tot ce are pe suflet nu vrea să fie ca fosta.

Cu jumătate de oră înainte de Anul Nou, dă buzna o gașcă de bărbați și femei, toți veseli și amețiți. Lucian înveselește și el pe loc, îi pune la masă, și cheflii continuă să bea. Pe Olguța nici nu o prezintă. Nimeni n-o bagă în seamă doar stă pe acolo, în timp ce ei râd, beau și-și spun glume.

Când Olguța le spune că mai sunt două minute până la miezul nopții și ar fi bine să toarne șampanie în pahare, una dintre fete, cu glas îngroșat de alcool, întreabă:
Da cine-i asta?
Colega mea de pat, răspunde Lucian râzând, și toți ceilalți scapă și ei pe râs.

Ei mănâncă ceea ce Olguța a pregătit și tot pe ea o batjocoresc, făcând glume pe seama naivității ei și lăudându-l pe Lucian pentru cât e de descurcăreț, că și-a găsit bucătăreasă și menajeră pe gratis. Lucian nu sare deloc în apărarea ei, ci râde cu poftă împreună cu ceilalți, îmbucând din bunătățile adunate pe banii și pe munca Olguței, de parcă ea n-ar însemna nimic.

Olguța iese încet din sufragerie, își strânge câteva lucruri și pleacă la părinți. Niciodată n-a avut un Revelion mai greu. Mama îi spune, ca de obicei: Ți-am spus eu, iar tata oftează ușurat. Olguța, după ce își varsă of-ul în lacrimi, vede în sfârșit lucrurile așa cum sunt.

După o săptămână, când Lucian rămâne fără bani, vine la poarta Olguței, de parcă nimic nu s-a întâmplat și întreabă:
Dar tu de ce ai plecat? Te-ai supărat, sau ce? Și văzând că nu are cu cine discuta, încearcă să o atingă la fire:
Frumoasă treabă ai făcut tu stai și lenevești la mama și tata, iar la mine nici șoarecii nu mai găsesc nimic în frigider! Începi să o ții ca fosta mea

La atâta tupeu, Olguța rămâne fără glas. De atâtea ori și-a imaginat cum îi va spune tot ce are pe suflet, dar acum nu reușește să spună decât un cuvânt urât și să-i închidă ușa în nas.

Așa începe, pentru Olguța, o viață nouă, chiar din prima zi a anului.