Nu vă convine că vreau să-mi întemeiez propria familie? Am fugit de voi, am început să-mi construiesc viața, iar voi ați venit din nou și ați luat-o de la capăt!
Dorina, nu te mai consuma așa! Știu că la țară o să-ți fie greu venind din oraș, dar te ajut eu! încerca să o liniștească Ion. Le știu pe toate. Mă descurc. Tu numai să fii aproape!
Eram om la mijloc. Nu îmi venea să cred că m-am îndrăgostit de un flăcău de la țară! Și cum! De mi se tăiau picioarele de emoție!
Eu deja aveam douăzeci și opt de ani și o carieră stabilă în Chișinău, iar Ion, la treizeci de ani, avea casă moștenită la sat, aproape de oraș și o familie mare.
Ne-am cunoscut din întâmplare, în parcul Valea Morilor, într-o duminică însorită. Ion venise să-și aștepte mama care era la cumpărături, iar pe mine m-au scos prietenele la plimbare.
Am schimbat numerele, apoi am început să vorbim tot mai des. Ion mă uimea mereu, venea la oraș, era atent la detalii, mă asculta, și inima mi-a cedat.
Mai ales că, spre deosebire de băieții pe care-i știam, Ion era sincer, deschis și cald la fire!
Nu după mult timp, m-a cerut în căsătorie și am acceptat.
Ei, fată, încearcă! Ion e băiat de la țară, vrednic, cu bun simț a fost de acord mama. Nu merge, te întorci acasă, la oraș.
Nu aveam nimic de pierdut. Lucram oricum remote la noi în firmă se permitea asta deja. Nici nu eram la vârsta la care să nu pot începe de la capăt, iar se zice că la sat și aerul e mai curat! Doar că
Ion, în ce calitate vin eu acolo? am întrebat eu.
În calitate de logodnică. Și la anul facem nuntă și mergem în concediu. Eu până atunci strâng bani, să nu ne gândim la lei în tot timpul ăsta. a roșit el un pic. Știu că ai fost obișnuită cu altceva.
Totul părea minunat, dar ceva mă frământa. Nu știam ce, așa că am decis să las grijile deoparte și să încerc!
Așa că, luând o săptămână de concediu, cu o valiză plină și lacăt pus pe apartamentul muncit cu anii, m-am urcat în mașină și am pornit spre sat, unde mă aștepta deja Ion.
Prima seară la țară mi-a plăcut.
Era o vară toridă, am udat cu drag grădina micuță, am pregătit cina amândoi și am terminat repede toate treburile.
Dragă, vin ai mei! m-a anunțat Ion într-o vineri, venind mai devreme de la serviciu ca de obicei.
De ce? m-am panicat instinctiv.
Să te cunoască, să ne ajute! Vine și fratele cu soția. bărbatul se tot învârtea agitat prin bucătărie.
Și cât stau? am întrebat eu temătoare.
Sper că nu mult! Ion mi-a zâmbit cald. Și oricum, noi ne descurcăm.
Totuși, după vorbele astea, am început să am emoții.
Nu te stresa, fată dragă. Ia-o ca pe o probă! Dacă nu reziști, vii acasă! mă consola mama la telefon. Fă și tu cum simți și să se obișnuiască cu tine. Ori se obișnuiesc, ori nu. De deja îi treaba lui Ion.
Mi-am zis în sinea mea: Chiar așa! Eu nu-s încă nevasta, să mă ia așa la bani mărunți! Cine să-mi facă rău deja?
Terminam de pus mesele când am auzit mașina venind în curte.
Au ajuns! a intrat Ion în bucătărie.
Am ieșit împreună să-i întâmpinăm pe musafiri.
Bună, noră dragă! femeia masivă, cu rochie largă, păr scurt și negru și ochi vioi, a zâmbit strâmb dar a îmbrățișat fiul cu drag.
Un bărbat nu mai mic, cu burtică, și-a salutat băiatul și a dat din cap aprobator.
Fratele cel mare, cu chef de glume, s-a prezentat vesel, iar cumnata, blondă cu obraz rumen, s-a uitat urât la mine când a dat cu ochii de mine.
Hai, ce tot stai! Ajută-ne și tu! i-a strigat blonda soțului ei și s-a îndreptat spre portbagaj.
Am poftit pe toți la masă, sperând că o să se destindă atmosfera, mai ales că nu mă temeam de bucătărie!
Vai, cât v-ați dat silința, măi copii! a apreciat Maria Mihăiță.
Petru Gheorghiu a răsunat cu un hârâit de aprobare.
Da ce-i asta, pui de curte fript? Cine-o mai gătit așa? bombănea nemulțumită Otilia, răscolind mâncarea cu furculița. Închipuieli de-astea, și-apoi mănâncă cine poate!
Nu fi așa rea. E foarte gustos! sări Vlad, fratele lui Ion, spre apărarea mea.
Lasă că numai să bagi în tine! i-a răspuns tăios soția lui și a pus teatral furculița jos.
Ion s-a uitat la mine cu un aer vinovat.
Otilio, lasă invidia! Dorina s-a străduit la masă și tu doar te uiți urât! mi-a luat apărarea Ion.
Și cine a ales numele ăsta? Parcă-i vaca noastră, tot Dorina! s-a răstit cumnata, cu aer rece.
Eu am râs în barbă.
De ce râzi? a șoptit Ion.
Una dintre prietene îi zice Otilia la hamster, i-am zis la ureche, dar m-au auzit toți.
Maria Mihăiță s-a uitat urât la mine, bărbații abia se stăpâneau să nu râdă, dar Otilia se aprinsese rău.
Tu cine ești să-ți permiți așa ceva? a văzut roșu Otilia.
Păi și tu ai început, am zis să vorbesc pe limba ta. am ridicat din umeri.
Vlad s-a amuzat de reacția mea.
Eu sunt soția lui Vlad, pe acte! Tu? Amantă! a sărit de pe scaun Otilia. Soacra a dat din cap aprobator.
Eu măcar am cei șapte ani de-acasă și știu să mă port ca musafir! i-am răspuns.
Eu am venit la frate-meu, nu la tine! a zâmbit satisfăcut cumnata.
De parcă te-am chemat eu! a intervenit Ion supărat. Pe cât stați, până la urmă?
S-a lăsat tăcere. Toți se uitau mirați la gazdă.
O lăsăm pe fufa asta să-nvețe de sat și apoi plecăm s-a găsit soacra.
Lăsați, mamă, ne-am descurcat și până acum. O să ne descurcăm și de-acum a răspuns Ion.
Bravo, ai pus leneșa în spate și te bucuri! Cât ai să reziști? Otilia nu se oprea.
Leneșă avem și noi nu-i Dorina! a tăiat scurt Ion. Gata, vă mulțumim de vizită, mergeți la odihnă.
M-a luat de mână și-am început să strângem masa privind la ochii lor mirați, reci.
Am simțit în suflet că dacă ai un om puternic lângă tine, nu mai iei totul ca pe o tragedie. Și dacă merg lucrurile rău, am unde să mă întorc.
Dimineața următoare nu a început bine.
Da ce-i cu somnu ăsta? La țară nu se doarme până la amiază! a intrat soacra electrizantă în cameră. Și e timpul de mic dejun.
M-am uitat derutată la telefon.
Era opt dimineața
Doamnă Maria, în frigider e tot ce trebuie pentru mic dejun. m-am încotoșmănit. Dar pot să mă îmbrac întâi?
I-auzi, muiere de oraș! a fluturat mâinile. Ce e în frigider trebuie să gătești! Hai, jos din pat!
A trântit ușa și a ieșit.
M-am îmbrăcat, mi-am adunat părul și am coborât.
Te-ai trezit dragă, bravo! m-a întâmpinat Ion, deja la cratiță.
Da, dacă n-o trezeam pe ea, nici nu cobora! a șuierat soacra.
Am strâns din dinți.
Mamă, de ce ai intrat la noi în cameră? a sărit Ion.
Avem și leneșă, și nedescurcăreață aici! a zâmbit cumnata.
Nu te-a întrebat nimeni, Otilia! am mușcat și eu replica.
Satul are alt ritm, fată! La găini te scoli la cinci! Ce, Dorina, tu n-ai chef? a ironizat Otilia.
Nu intenționăm să luăm vacă. a răspuns Ion.
De ce nu? Lapte, smântână Aaaa, Dorina nu știe s-o mulgă! râdea cumnata.
Nici tu nu știi, dar n-ai murit de foame. i-a făcut cu ochiul Ion.
De când ai adus-o, ai devenit rău! a sărit mama în apărarea Otiliei.
Ion, eu mă duc acasă. Când se eliberează casa, sună-mă. n-am mai putut răbda.
Ce?! Tu, de când ai apărut, fiul meu a uitat de noi! Nici nu vine, nici nu ne mai ajută! Ești un blestem pentru familia noastră!
Destul! a tunat Ion.
Nu vă convine că vreau să am casa mea? Am fugit de acasă ca să construiesc ceva al meu, iar voi veniți și iar o dați la întors!
Copile, nu vezi că femeia asta te stoarce de bani? Pe toate le dai după ea! gemea mama. Te-a încărcat pe umeri și bine mersi! Pe tine cine te mai salvează?
Mamă, Dorina se întreține singură. Eu economisesc pentru nuntă. Ion m-a oprit când voiam să plec. Dacă doriți să fim fericiți, mergeți acasă! La noi veniți doar invitați! Mai ales tu, Otilia.
Cât timp se abureau cu privirile, Ion m-a luat blând de mână și a ieșit pentru a-și conduce rudele, care strângeau deja bagajele.
Ori eu, ori aia! a decis mama, indignată.
Dar pe Otilia ați primit-o cu drag! i-a privit trist Ion.
Vai de comparații a pufnit cumnata.
Tatăl și fratele asistau la spectacol fără să spună nimic.
Ei? s-a încruntat Maria Mihăiță.
Eu aleg fericirea! a zis Ion, privindu-și mama drept în ochi.
Atunci pentru mine nu mai exiști! și mama a ieșit, cumnata după ea.
Noi tot cu tine suntem, băiete! mi-a zâmbit socrul, înțelegând ce e important pentru fiu. Și mama o rezolv eu!
Fratele l-a îmbrățișat și i-a zâmbit cu tâlc.
Ai grijă de ce contează cu adevărat! Noi avem și noi ceva de reglat
Așa au plecat toți.
Mi-a fost rușine de scandal, dar am înțeles cât de serios mă iubea Ion.
Viața a reintrat în normal, ajutându-ne unul pe altul mereu.
În familia lui Vlad era acuma show.
Mamă, Otilia, v-am luat vacă! vestea Vlad vesel, privind spre cele două femei.
Ai înnebunit?! s-a uitat Maria Mihăiță la fiu cu scepticism.
N-am glumit. Otilia se trezește la cinci și mulge vaca, o duce la pășune Vlad era serios.
Vlad, hai, nu-i de glumă! Otilia era vizibil nervoasă.
Ne-ați învățat pe Dorina, v-am învățat și noi pe voi! a completat tatăl. Și la șapte fix, indiferent de zi, vrem mic dejun ca la sat! Nu sandvișuri, ceva cald și sățios!
Așa a început școala vieții pentru ele.
Să vedeți veselie!
Tot ce-i reproșaseră Dorinei, acum primeau înapoi.
Soacra a realizat că s-a purtat urât și, de rușine, nu s-a mai grăbit să vină în vizită. Dacă Dorina mai știe și altceva?!
Ion, la final, mi-a făcut cea mai frumoasă cerere în căsătorie.
La nuntă a jucat tot satul!
Maria Mihăiță și Otilia nu s-au îndrăgostit de mine, dar cel puțin au tăcut din gură, pentru că, la noi, răbdarea se plătește scump.
Sunt fericit alături de Dorina. În orice încercare sau surpriză, am învățat: familia e ce-ți construiești tu, nu ce-ți impun alții. Când ai alături omul tău, viața nu mai e grea!
