Răzbunarea
Cum a pășit afară din clădirea biroului, pe Adina a întâmpinat-o o doamnă scundă și pufoasă, al cărei glas altădată tăios și impunător, acum suna aproape mieros, cu un strop de mustrare.
Adinuța, dar ce s-a întâmplat între tine și Călin? M-a sunat aseară și mi-a spus că ai plecat de la el. Asta se face? El, săracul, are mai mult nevoie de tine ca oricând, iar tu, în loc să-i ții partea, ți-ai făcut bagajele și-ai dispărut Așa iubită mai rar!
Exact așa cum e el iubit bărbat, îi aruncă Adina un zâmbet răutăcios. Sau nu-ți amintești discuția de la noi din bucătărie de vreo un an și jumătate în urmă? Să-ți refreshez memoria? Atunci te entuziasmai teribil de ideile lui, ba chiar îi țineai partea cu aplomb. De ce s-a schimbat placa acum? Adevărul e că asta-i altă mâncare de pește, nu?
Ce tot vorbești, dragă? Eu n-aș încuraja în veci pe cineva să abandoneze omul drag într-un moment greu.
E tare ciudat, să știi. Parcă altceva mi-aduc aminte. Că m-ai luat pe mine peste picior cu ideea de cununie, că vezi, dacă mă însoră, o să mă cațăr pe spinarea lui și, la prima belea, o să-l trag la fund ca o piatră de moară. El n-are voie să care balast, dar eu trebuia să car?
Of, ce balast, ce balast?! Vă iubeați, trebuia să treceți prin toate împreună
El n-a vrut împreună. Și nici dumneata. Acum, iubiți-vă cu tot cu belele, eu am treabă, iar lista voastră de necazuri nu o să mi-o pun la suflet. Și mulțumesc că, datorită ție, nu sunt doamna lui oficială nici nu trebuie să-i plătesc Călinului pensie alimentară. Sărut mâna, tanti Anișoara!
Cu o reverență ironică, Adina i-a întors spatele și s-a grăbit spre stația de troleibuz. Din nou se gândea cu năduf dacă n-ar fi cazul să ia un credit pentru un apartament mai aproape de muncă, deși vechea garsonieră lăsată de bunica la Botanica îi părea o expediție de aproape două ore printre ambuteiaje și agonie urbană.
Apoi a început să se întrebe: chiar a făcut bine că l-a lăsat pe Călin în așa hal? Mintea îi zicea că da, dar inima, ca orice inimă moldovenească, era miloasă foc. Noroc că de fiecare dată când îi ieșea mila în cale, își amintea discuția aceea ascultată pe furiș acum câteva luni.
Adina nu era din fire curioasă, nici nu-i plăcea să tragă cu urechea. Dar într-o seară, pe când zăcea în pat răpusă de o răceală zdravănă, s-a dus până-n bucătărie după apă, că nu-și găsea papucii pe lângă pat ori ea, ori Călin îi înghesuise sub dulap. A ieșit desculță, ca o adevărată moldoveancă. Așa că, fără să fie auzită de viitorul soț (că așa-l socotea pe Călin la vremea aia) și de mama soacră, i-a auzit pe amândoi la taifas.
E fată harnică, fiule, nimic de zis, dar să te însori cu ea N-are rost. Dacă ar fi bogată, hai! ai avea ce moșteni. Dar așa? Dacă vă căsătoriți, știi ce te paște?
Ce să mă paște, mamă? Adina muncește, nu cere întreținere. Dacă ar fi să mă însor acum, poate mă mai urcă și pe mine șeful în funcție. E tare domnul Vasile cu familia și valorile. Și cu copiii multe perle scoate la cafea
Nu-mi spune că ai de gând să faci un copil cu ea! se smuci doamna Anișoara.
Nici vorbă! Bani de copchil n-am chef să pierd. Și nici Adina nu-i sărită cu paternitatea, mereu se preocupă de carieră, nu-i trebuie copii. Am să mint că-i stearpă, ca să par eu salvatorul, dacă o fi cazul.
Nu te încurca, dragul mamei! Tu nu pricepi cu legile și rău faci Tot ce cumperi în căsnicie devine bun comun. Dacă vrei să te desparți, Adina o să-ți ia juma de apartament, juma de Dacie și la bani să nici nu pomenim. Poți face contract prenupțial, da să vezi dacă acceptă fată să rămână pe dinafară! Dacă Doamne ferește rămâne cu probleme de sănătate, tre s-o ții pe capul tău. Am văzut la birou bărbați care plătesc pensii la foste ale lor, deși ele au greșit!
Ehei, nu te-ncurca, fiule! Dacă nu-i bogată sau măcar să ajungă cineva, la ce ți-ar folosi?
Adina a tras ușa încet de tot și s-a întors la ea în cameră, unde a plâns toată noaptea. Știa bine că Călin nu se va însura cu ea, din moment ce în doi ani nu primise nicio cerere dar să afle pe șestache că motivul e să poată fi dată rapid afară dacă, Doamne ferește, ajunge pe butuci, era totuși umilitor.
Călin îi vânduse povestea cu șeful care nu agreează însurați, promisiuni de câte ori își găsește altă slujbă, trec duminica pe la Starea Civilă. Vis de copil
A doua zi, după ce s-a liniștit, Adina a trecut la calcule: traiul cu Călin îi mai scutea din corvoada gospodăriei, economisea timp cu naveta, că el locuia în buricul Chișinăului, și era bun de pus la rana femeiască, nu-i vorbă. În plus, garsoniera de la marginea orașului o putea da cu chirie, de strâns niște lei frumoși în fiecare lună.
Sentimentele păreau oricum pe ducă. Așa că au rămas împreună strict pragmatic, până când avantajul ăsta nu mai avea cale de întors.
Toate s-au dus pe apa Bâcului când, câteva luni mai târziu, Călin a făcut praf atât parapetul de pe șoseaua spre Cricova, cât și mașina luată în leasing beat turtă, direct în curbă. Ba s-a ales și cu șira spinării făcută Z, iar medicii i-au prezis șanse de reabilitare, dar drum lung și greu. Noroc că-n accident a suferit doar el, altfel era și dosar penal la pachet.
Cu această veste bună m-a întâmpinat omul la spital, în singura vizită pe care i-a făcut-o Adina:
Hai, Adinuța, o scoatem noi la capăt! Un an, maxim, și-s ca nou. Important să nu deznădăjduim, să trecem peste împreună
Succes la treabă, zise Adina, cu zâmbet mare cât soarele de august.
Apoi trecu direct la concluzie: să stea cu un invalid nu-i avantajos, nici măcar sentimental, așa că de azi, pa și la gară! Cheile le-a lăsat pe noptieră, toate lucrurile personale le luase deja, făcuse poze la apartament să știe omul că nu a dispărut nimic.
Cum, mă lași așa, când sunt la pământ? Adina, dar ne iubim! Nu-i ăsta rostul pentru care stai cu cineva, să fie alături când vine ploaia grea?
Ba tu și mama nu discutați fix invers? Că nu trebuie să te legi de cineva, ca să nu duci grija la necaz? Funcționează și invers, Căline, să știi. Eu n-am de gând să trag după mine pe cineva neoficial, așa cum siguranță m-ai fi lăsat și tu.
N-aș fi făcut-o!
Îmi spui tu poimâine Asta-i, a fost frumos. Baftă la recuperare și nu mai încerca să mă cauți.
Cu asta, Adina a ieșit pe ușa spitalului și, până să apună soarele, l-a blocat pe Călin și pe toată familia lui în telefon. Pe vecie. Să fie sănătoși și voioși, că de mine nu mai au parte.
