Fiica noastră, Ancuța, s-a măritat de curând cu Radu, un băiat simplu dintr-un sat din apropierea Iașului. Nu avea el avere, dar era muncitor și cu suflet bun. N-am fost prea încântați, că ne-am dorit altceva pentru ea, dar dacă asta i-a fost inima
De dragul Ancuței, soțul meu, Gheorghe, i-a făcut cadou un apartament cochet în Chișinău, ca să nu stea la chirie și să nu pornească viața cu grija banilor. Au fost bucuroși, mai ales părinții lui Radu. Veneau mereu în vizită, mereu cu laude pentru cum arată apartamentul. Numai bine ce se mutaseră, că soacra Ancuței, doamna Paraschiva, era zilnic la ușă. Ancuța începea deja să se plângă nu mai avea pic de liniște, nu mai putea nici să-și sune prietenele, că era mereu sub ochii soacrei.
Într-o zi, Paraschiva a venit cu o “idee”: să-i treacă și pe ea, și pe restul familiei, pe actul apartamentului. Să poată vinde ea garsoniera ei din sat și, punând banii laolaltă, să le ia un apartament mai mare dar să aparțină tuturor! După mintea ei, în familie trebuie să fie totul împărțit.
Ancuța a refuzat frumos, că-i părea ceva nepotrivit. Dar Paraschiva n-a lăsat-o baltă. A început s-o sune zilnic, să-i spună că nu-l iubește pe Radu, c-a distrus familia și chiar a amenințat că-și bagă actele de divorț dacă nu face cum vrea ea și le ia și lor apartamentul.
Noi am zis să-i lăsăm să-și rezolve necazurile așa-i firesc la tineri. Dar când Ancuța ne-a sunat în noaptea aia, plângând de nu se mai putea liniști, ni s-a rupt sufletul. Gheorghe, om de cuvânt, s-a dus direct la Paraschiva. I-a spus răspicat să nu-și mai bată joc de fata noastră, că dacă nu se oprește, merge direct la poliție. Cum a văzut că nu glumește, soacra s-a potolit, a început să dea din colț în colț, c-ar fi vrut doar binele la toți, că n-am înțeles-o.
De atunci, Ancuța nu mai plânge. În sfârșit, e liniște în casa lor și putem și noi respira ușurați. În Moldova, viața nu-i ușoară, dar măcar iubirea de mamă și liniștea fetei mele nu le dau pe nici un leu moldovenesc din lume.
