SIMTE DOAR AERUL… – Doamne, dar de unde-ai mai găsit-o? E mai solidă ca un butoi! Nu te înțeleg, Oleg. Exact un pucios! Nici de dat, nici de luat. Ce ai găsit la ea? Mamă, zi-i și tu ceva, – Lenuța bombănea fără oprire… – Lasă, Lenuțo, liniștește-te. Ăsta-i alegerea fratelui tău. Oleg o să locuiască cu ea. Să se descurce cum știe cu viitoarea lui nevastă, – Ana Victoria și-a întors privirea întrebătoare către fiu. – V-ați zis oful? Atunci ascultați: Eu mă însor cu Tania. Și, oricum, la toamnă o să avem copil. Dragile mele doamne, discuțiile s-au încheiat! – Oleg a ieșit din cameră. …Oleg fusese însurat odată. Cu o femeie frumoasă. Din acea căsătorie a rămas o fetiță. Și-a adorat soția peste măsură. Dar, se pare, nu s-a integrat cum trebuia. Soacra s-a străduit din greu să le destrame căsnicia. Oleg a trebuit să plece. Atunci a dansat pe marginea prăpastiei: băut fără frână, bătăi, femei schimbate… …Într-o zi a apărut Tania. S-au cunoscut la niște prieteni. Tania l-a remarcat imediat pe Oleg. Băiat chipeș, înalt, glumeț, cu vorba la el. Și cu un simț al umorului pe cinste. Pe nimeni nu putea Tania să-l aprecieze atât de repede pentru haz. Tania preda algebra la liceu. Locuia cu părinții. Avea douăzeci și patru de ani când l-a întâlnit pe Oleg. Știi cum e… Îl vezi o dată și-l iubești pe viață. Fără motiv. Pentru că există. Îl simți suflet-pereche. Parcă îl cunoști de o mie de ani. Și fără el nu poți concepe viața. Așa a fost pentru Tania. În seara aceea, Oleg nici că a observat vreo domnișoară necunoscută. Întâi, era teribil de beat. Apoi, Tania nu era de loc genul lui. Și, mai ales, Oleg decisese să nu mai audă de căsnicie. „Gata! Nici un pas spre altar!”, le tot spunea prietenilor. Dar, la petrecerea aceea, era Emma. O frumusețe din poveste. Oleg a început cu ea o discuție spumoasă. A tras-o la bucătărie, să nu-i vadă ceilalți. Au plecat ținându-se de mână, până în zori. …Emma era tot ce-și putea dori Oleg. „Fată-șampanie”. Toți bărbații îi admirau mersul. Oleg a prezentat-o surorii sale Lenuța. – Frumoasă, dar nu-i fată de familie, a tras Lenuța concluzia. – Știu, a răspuns simplu Oleg. Emma l-a lăsat pentru alt bărbat. Oleg nu a suferit; și-a dat seama că nu era pentru el. A lăsat-o să plece fără regrete. …Tania și-a așteptat momentul. Oleg era liber – era șansa ei. L-a invitat la întâlnire; a acceptat până la urmă. Tania l-a adus acasă, l-a prezentat părinților. Mamă și tata au fost încântați. Și așa a început… Oleg a fost răsfățat, ocrotit fără pauză. Tania îi ghicea orice dorință din priviri. După vreo jumătate de an, Oleg a decis să le spună mamei și surorii de Tania. – Dar o iubești, Oleg? – l-a întrebat mama. – Nu. Cândva am iubit… Tu știi. E greu. Mie îmi ajunge că Tania mă iubește nebunește, – Oleg a căzut pe gânduri. – O să-ți fie greu, băiete, sub același acoperiș cu o femeie pe care n-o iubești. Oare te vei obișnui? – Ana Victoria a dat lacrimi. – Om vedea, – a răspuns Oleg evaziv. …Nunta s-a făcut în casa miresei. – Să trăiți, să vă iubiți! Când vă certați, să vă împăcați repede, tinerilor, – i-a sfătuit soacra. …Dar certurile nu au lipsit, și pacea nu a venit. Oleg a început să bea. S-a întors la părinți. Ana Victoria a dat din cap, n-a zis nimic. Tania a venit val-vârtej la Oleg: – Ce faci, Oleg? Întoarce-te! Nu te dau nimănui! S-a întors. …S-a născut un băiețel. Gospodărie, viață… Oleg s-a legat tot mai tare de familia aceasta caldă. Socru și soacră l-au iubit ca pe copilul lor. Cel mai bun bucățel era pentru Oleg. Venise de la muncă – toți pe vârfuri. Să se odihnească Oleg. Mereu cu daruri… Niciodată nu a supărat părinții Taniei. I-a respectat din suflet. Tot ce era în casă, gospodărie, pe umerii săi. Tania era mereu pentru el „Tăniușa”. Și-a adorat fiul. …Au trecut douăzeci și cinci de ani de căsnicie. Ca o zi… Părinții s-au îmbătrânit. Tot mai des bolnavi. La policlinică – zi și noapte. – Oleg, poate mergi și tu la un control, odată și-odată? – l-a îndemnat Tania. – Cum zici, Tăniușa… – i-a răspuns Oleg. …Tot se grăbea să schimbe gardul, să renoveze casa, să pună gospodăria la punct. Mare grabă… …A venit ambulanța. – Nu mai avem ce face. Moarte subită… Tania a căzut fără cunoștință. Medicii au reușit să o salveze. – Cum așa? Oleg abia ce a trecut pe la toți doctorii. „Sănătos”, au zis! Și acuma să cadă din senin? Nu pot să cred! – Tania s-a răstit. Părinții bătrâni stăteau deoparte, neînțelegând nimic. – Noi, bătrânii, trebuia să murim! Noi! Ce nedreptate! – mama Taniei a izbucnit în plâns. – Oleg, tu ești viața mea! Tu doar respirăăăă… – Tania a fugit la bărbatul ei fără suflare. …A fost înmormântat. …După două luni, a murit și tatăl Taniei. În ultimele clipe gemea: – Oleg, vino să mă iei! Și la o lună după, a murit și mama Taniei. …Peste jumătate de an, Tania a vândut casa. Nu mai putea trăi acolo. Și-a cumpărat un apartament. Și-a măritat băiatul. …S-a destăinuit, după șapte ani de văduvie, surorii lui Oleg: – Lenuța, soț ca Oleg să tot cauți… Am trecut prin iad, când l-am pierdut. N-am știut să-l apăr… Pe fiu l-a rugat să o înmormânteze lângă tăticul lui. Ce greu, ce amar e fără cel drag… Și timpul NU vindecă, Lenuțo. Crede-mă…

DOAR RESPIRĂ

Vai de mine Și unde-ai găsit-o, mă rog? Are aproape o sută de kile! Pur și simplu nu te pricep, Oleg. Chiar așa, o mototolă! Ce vezi tu la ea? Mama, spune-i tu ceva, se revolta fără oprire Elena.

Lasă, Elena, mai potolește-te. E alegerea fratelui tău. Oleg o să trăiască cu ea, nu noi. El să-și poarte crucea mai departe, i-a aruncat o privire lungă și plină de subînțeles fiului ei, Ana Victoria.

V-ați spus părerea? Perfect. Eu mă însor cu Tatiana. Și, ca să știți, la toamnă vine și copilul. Gata, dragi doamne, dezbaterile s-au încheiat, Oleg a ieșit hotărât din sufragerie.

Oleg mai fusese căsătorit o dată. Cu o frumusețe. Din căsnicia asta a rămas și o fată, rămasă la mamă. Ținuse la prima soție mai mult decât la propria viață, dar parcă nu s-a prins deloc printre ai ei. Soacra de atunci a făcut tot posibilul să destrame povestea. Până la urmă, Oleg a plecat.

După divorț, s-a pierdut de tot. A început să bea, să se bată, să schimbe femeile ca pe ciorapi

Și, dintr-o dată, a apărut Tatiana. S-au cunoscut într-un cerc de prieteni. Tatiana a pus ochii pe el de la început. Era arătos, falnic, știa să converseze și avea un umor aparte. Nimeni nu reușea să o facă pe Tatiana să râdă atât de repede cum o făcea el.

Tatiana preda matematică la școala din sat. Stătea cu părinții și avea douăzeci și patru de ani când l-a întâlnit pe Oleg.

Așa e-n viață, uneori vezi pe cineva și-l iubești toată viața, fără motiv anume doar pentru că e. Simți că-i sufletul tău pereche și parcă îl știi de o mie de ani. Tatiana a știut din prima clipă că fără Oleg, viața nu mai are sens.

Oleg, în seara aceea, nici că a băgat-o în seamă pe necunoscută. Era, în primul rând, foarte beat. În al doilea rând, Tatiana nu era deloc tipul lui. În al treilea rând, Oleg nu mai voia să audă de însurătoare. Destul. Într-o căsnicie nu mai calc!, le spunea amicilor.

În acea seară, în gașca lor era și Emilia. Fermecătoare cum rar întâlnești. Oleg s-a apropiat de ea și au început să discute de parcă se cunoșteau de-o viață. Au dispărut împreună în bucătărie. Mai târziu, au plecat împreună, de mână, în noapte.

Cu Emilia a fost frumos. Era, parcă, șampania întruchipată. Avea atâta energie și strălucire, încât bărbații întorceau capul după ea suspinând în gol.

Oleg a prezentat-o pe Emilia surorii sale, Elena.

E frumoasă fata asta. Dar nu e de familie, a concluzionat Elena.

Știu, a răspuns Oleg sec.

Emilia l-a lăsat, alegând pe altcineva. Oleg n-a suferit, știa prea bine că nu era fata potrivită pentru el. A dat drumul trecutului, fără păreri de rău.

Tatiana, însă, a știut să-și aștepte ceasul. Oleg era liber era momentul ei. I-a cerut lui Oleg să iasă la o cafea. N-a acceptat din prima, dar până la urmă s-a lăsat înduplecat.

L-a adus la părinți acasă, l-a prezentat. Mama și tata au fost cuceriți de băiat. Și de acolo lucrurile au început să se leagă

Oleg era răsfățat ca niciodată. Tatiana roia în jurul lui, îi făcea toate poftele, îi dăruia atenție și grijă zi și noapte. În șase luni, Oleg și-a luat inima-n dinți și le-a spus mamei și surorii lui despre Tatiana, cea care avea să-i fie soție.

Și o iubești, Olegiță? a întrebat mama.

Nu. Am iubit Tu știi, mamă. Și doare. Dar știu că Tatiana mă iubește cu disperare, Oleg a rămas pe gânduri.

O să-ți fie greu, dragule, cu o femeie pe care n-o iubești. O să te obișnuiești? Ana Victoria a oftat adânc, cu ochii în lacrimi.

Vedem, a răspuns vag Oleg.

A fost nuntă mare în casa miresei.

Să trăiți, să vă iubiți și să vă împăcați repede dacă vă certați, copii! i-a urat mama-soacră.

S-au certat, nu s-au împăcat. Oleg a început iar să bea. S-a întors la părinții săi.

Ana Victoria a clătinat din cap și n-a zis nimic.

Tatiana a venit într-un suflet acasă la Oleg:

Ce ți-a trecut prin cap, Oleg? Întoarce-te! N-am să te las niciodată!

Și s-a întors.

S-a născut băiețelul.

Alergătură viața s-a învârtit

Oleg a început să se atașeze cu adevărat de familia caldă a Taniei. Socrul și soacra l-au iubit ca pe fiul lor și l-au răsfățat mereu.

Cele mai bune bucate lui Olegiță.

Când se întorcea acasă de la serviciu, toată casa mergea în vârful picioarelor că-i trebuie odihnă ginerelui.

Îl răsfățau cu haine noi, cu tot felul de atenții

Niciodată Oleg nu le-a vorbit urât părinților Taniei, i-a respectat întotdeauna.

S-a ocupat de tot ce ținea de gospodărie.

Pe Tatiana o alinta mereu: Tăniuța mea.

Pe fiul lor îl adora.

Au trecut douăzeci și cinci de ani împreună. Ca o clipită.

Părinții Taniei au îmbătrânit, s-au îmbolnăvit. Zile și nopți prin spitale.

Olegiță, n-ai vrea și tu odată să-ți faci analizele? îl îndemna Tatiana.

Cum spui, Tăniuța răspundea Oleg.

El mereu grăbit să schimbe gardul, să repare în casă, să îngrijească grădina Mereu, mereu grăbit

A venit ambulanța.

Nu mai e nimic de făcut. Stop cardiac fulgerător

Lumea s-a rupt. Tatiana a căzut ca secerată.

Medicii au readus-o cu greu la realitate.

Cum se poate așa? Olegiță abia făcuse toate analizele! Perfect sănătos, au zis doctorii. Și-acum așa? Nu cred, nu pot să cred!!! urla Tatiana.

Părinții bătrâni stăteau într-un colț, neînțelegând nimic.

Noi, bătrânii, trebuia să murim! Noi! De ce atâta nedreptate? a izbucnit în plâns mama Taniei.

Olegiță! Ești viața mea! Doar mai respirăăăă Tatiana s-a aruncat peste trupul soțului.

L-au îngropat.

Peste două luni, a murit și tatăl Taniei.

Pe patul de moarte murmura:

Olegiță! Ia-mă și pe mine la tine

Peste încă o lună, s-a stins și mama Taniei.

După jumătate de an, Tatiana a vândut casa. N-a mai putut să stea acolo. Și-a cumpărat un apartament. Și-a măritat băiatul.

După șapte ani de văduvie, Tatiana îi spunea Elenei:

Elena, bărbat ca Olegiță mai rar găsești După el am trecut prin iad. N-am știut să-l păstrez

Băiatului i-a poruncit: să mă înmormântezi lângă tata al tău.

E amar și doare fără iubirea vieții

Iar timpul, Eleniță, nu vindecă. Să mă crezi…