12 aprilie 2025 Astăzi am scris în jurnalul meu, nu pentru că îmi place să mă văd în oglindă, ci pentru
Maria Olarescu se trezi în toiul nopții, la ora trei fix, din cauza unui telefon vechi cu butoane care
Am avut o soție minunată: frumoasă, grijulie, deșteaptă. Am trăit împreună douăzeci și trei de ani, ani
18 mai Mihaela ardea de dorința să-și găsească un soț potrivit. De altfel, unul nepotrivit deja avusese.
Oana se întorsese în satul natal, de unde venise pentru a încheia studiile. Încă de la intrarea în căsuță
E OARE ORHIDEEA DE VINĂ?
— Polina, ia tu orhideea asta, altfel o arunc, — spuse Cătălina, luând neglijent ghiveciul transparent de pe pervaz și întinzându-mi-l.
— Vai, mulțumesc, draga mea! Dar cu ce a supărat-o această orhidee pe tine? — am întrebat mirată. Mai erau încă trei orhidee superbe, îngrijite, pe pervaz.
— Florile astea a fost dăruite fiului meu la nuntă. Și știi tu bine cum s-a terminat totul… — oftează greu Cătălina.
— Știu doar că Dănuț al tău a divorțat înainte să împlinească anul de căsnicie. Nu te întreb de ce; îmi imaginez că a fost ceva serios. El o adora pe Tania, — n-am vrut să-i răscolesc rana.
— Poate altă dată îți zic, Polina, de ce a divorțat. Acum mi-e greu să-mi amintesc. — Cătălina meditează și lacrimile îi apar în ochi.
Am dus „izgonita” și „refuzata” orhidee acasă. Soțul meu s-a uitat cu milă la floarea palidă:
— La ce-ți trebuie planta asta jigărită? N-are viață în ea, și eu văd asta. Nu-ți pierde timpul!
— Vreau s-o salvez, să-i dau dragoste și grijă. Sunt convinsă că o să te minunezi de ea, — mi-am pus în gând să-i redau viața.
Soțul a zâmbit complice:
— Cine poate refuza dragostea?
După o săptămână mă sună Cătălina:
— Polina, pot veni la tine? Nu mai pot duce povara asta. Vreau să-ți spun totul despre căsnicia ratată a lui Dănuț.
— Vino fără grijă, Cătălina! Te aștept. Și tu ai fost lângă mine la divorțul meu dureros… iar prietenia noastră e de-o viață.
A venit repede, iar la bucătărie, printre pahare de vin, cafea proaspătă și ciocolată neagră, s-a pornit povestea.
— Nu mi-aș fi imaginat niciodată că fosta mea noră ar face una ca asta. Șapte ani au fost împreună Dănuț și Tania. El a lăsat-o pe Ancuța pentru Tania. Of, mie Ancuța îmi plăcea: caldă, gospodină, îi spuneam “fata mea”. Și-apoi a apărut Tania, frumoasă să te uiți nu altceva. Dănuț parcă a înnebunit, roia în jurul ei.
Recunosc, Tania era deosebită: el radia când prietenii roiau ochii după ea. Nici copiii nu apăreau după șapte ani – și mă gândeam că vrea totul pe rând: întâi nunta, apoi copii… Nu ne băgam însă în viața lui personală.
— Mami, tati, mă însor cu Tania, am depus actele la Starea Civilă. Vreau să fac o nuntă mare.
Noi bucuroși, Dănuț are deja 30 de ani…
— Să vezi, Polina, a tot amânat data, o dată a fost el bolnav, altă dată eu plecată… Parcă nu mergeau lucrurile. Vedeam, dar nu-i spuneam nimic. Mai ales că el dorea și cununie religioasă, dar și aceea s-a amânat, preotul era plecat… Parcă toate semnele…
Au făcut nunta mare. Vezi orhideea asta din poze? Cum înflorea atunci! Acum fâlfâie doar niște frunze sleite…
Au vrut să plece în luna de miere la Paris, dar surpriză: Tania nu poate ieși din țară din cauza unei amenzi uriașe. Întorși din aeroport.
Apoi Dănuț s-a îmbolnăvit grav și a ajuns la spital. Tania l-a vizitat o săptămână, apoi…
— Nu pot cu un soț invalid, am cerut divorț.
Dănuț a răspuns: “Te înțeleg, n-am să mă opun.” Și s-au despărțit.
Noi am găsit un doctor bun, Dănuț și-a revenit. Doctorul avea o fată, Maria, de 20 de ani. La început Dănuț o găsea neinteresantă: “E prea mică, nici nu e frumoasă.”
— Dar dragostea Mariei a făcut minuni. Am mers împreună la iarbă verde, dar Dănuț n-o observa.
I-am zis soțului: “Degeaba, încă o iubește pe Tania…”
După câteva luni apare Dănuț cu orhideea:
— Mamă, ia tu rămășița fericirii trecute. Nu mai am nevoie de floarea asta.
Am ascuns orhideea, nu am mai privit-o, ca și cum ea ar fi fost vinovată…
Dar într-o zi întâlnesc o vecină:
— Cătălina, l-am văzut pe Dănuț cu o fată micuță… Nu ca fosta, Tania, aia frumoasă!
Nu mi-a venit să cred. Și pe urmă, Dănuț ne-a anunțat:
— Noi cu Maria ne-am căsătorit, fără nuntă mare. Ne-a cununat părintele nostru.
L-am tras deoparte:
— Dănuț, te-ai îndrăgostit cu adevărat? Nu e răzbunare?
— Nu, mamă, am uitat-o pe cealaltă femeie. Acum mi-am găsit liniștea.
Asta e, Polina.
După povestea asta, ne-am văzut abia peste doi ani.
Orhideea — salvată — a înflorit din nou. Florile răsplătesc grija. Am dat de Cătălina la maternitate:
— Mare bucurie, Polina: Maria a născut gemeni!
Dănuț era acolo cu tata, cu un buchet mare de trandafiri roșii.
Iar Tania îl imploră pe Dănuț să o ierte și să o ia de la capăt…
…Poți lipi o ceașcă spartă, dar nu vei mai bea cu plăcere din ea niciodată… E VINOVATĂ ORHIDEEA? – Dorina, ia orhideea asta din casa mea, că altfel o arunc la gunoi spuse
Îmi amintesc de vremurile când am intrat în casa socrului. Am urcat la etajul al cincilea și am apăsat
S-a întors acasă după muncă, dar nu era nimeni și apartamentul arată ca în coșmar. A urcat la etaj și
CA O PASĂRE LA MOMELĂ Fetelor, căsătoria trebuie să fie o singură dată și pentru totdeauna.
CA ÎN CARNE VIE… Povestea unei familii împărțite: Tatăl Alexandru și iubirile sale, mama Evghenia, aventurile cu colegul însurat, cei doi fii lăsați de capul lor, școală ridicată la rang de părinte și mesele de duminică pline de tăcere – până când un incendiu schimbă totul. Destinul lui Denis, copilul de 12 ani, adus pentru prima dată la garaj și sfârșind între viață și moarte, rugăciunile disperate în ploaie la icoana Sfântului Nicolae, miracole, regăsiri, suferință, vindecare, o nouă iubire cu Masha – și totuși, chiar și după cei mai grei ani, părinții nu mai pot rămâne împreună. O dramă adevărată din Moldova despre greșeli, iertare, credință, sacrificiu, viață și noi începuturi. PE VIU În familia asta, fiecare trăia pe cont propriu. Tatăl, Adrian, pe lângă soția sa, avea și o prietena
