Fiul soțului meu a apărut în viața noastră după 12 ani
Acum cincisprezece ani, soțul meu era în armată. Era marinar. Evident, în unitatea lui nu erau fete dar fetele din oraș veneau des pe lângă soldați și încercau să îi cucerească. Băieții erau tineri și, departe de casă, fără iubitele lor, cedau repede, intrând în tot felul de relații de scurtă durată. Așa s-a întâmplat și cu soțul meu, atunci când a avut o aventură cu o fată de 17 ani. Când și-a terminat serviciul militar, a rupt orice legătură cu ea și s-a întors acasă.
Peste câțiva ani ne-am cunoscut. Mai întâi am ieșit împreună, apoi ne-am căsătorit și suntem soț și soție deja de 12 ani. După patru ani s-a născut fetița noastră, care acum are opt ani. Soțul meu mereu și-a dorit un băiat.
N-aș putea spune că este tatăl ideal, dar o ajută la teme, o răsfață când și când și merge cu ea la pescuit. Viața noastră de familie era liniștită, până când ceva neașteptat ne-a tulburat liniștea.
Soțul meu a dat de un vechi camarad de armată. Din vorbă în vorbă, a aflat că fata cu care fusese în tinerețe, cea pe care o lăsase când s-a întors acasă, a rămas însărcinată cu el. Toți din garnizoană râdeau de ea, bârfele erau grele și răutăcioase, dar fata nu a cedat presiunii și a păstrat copilul. Ar fi putut să-l caute pe tatăl copilului, dar n-a vrut să-i forțeze mâna. Vestea aceasta mi-a tăiat respirația.
Imediat ce a aflat, soțul meu a început să caute această femeie pe internet. A găsit-o. Era într-o poză cu fiul ei, iar băiatul îi semăna izbitor soțului meu. Am simțit imediat o gelozie în suflet. Fata noastră seamănă mai mult cu mine, ceea ce pe soțul meu l-a frământat mereu. El a fost profund șocat și imediat a început să încerce să intre în contact cu băiatul parcă i s-au trezit peste noapte instinctele paterne. Femeia inițial nu i-a răspuns, l-a ignorat mult timp, însă până la urmă i-a dat un semn. Fiul lui are 14 ani, e sportiv, merge excelent la școală, iubește pisicile și e foarte apropiat de mama lui.
Legătura dintre tată și fiu s-a format repede. Stăteau de vorbă despre școală, despre jocuri pe calculator, despre planuri de viitor. Conversațiile acestea îi luau aproape tot timpul liber soțului meu și nu mai avea deloc timp de fata noastră. Zi de zi stătea cu telefonul, scriindu-i băiatului său.
Cum se spune, cu cât înaintezi mai mult în pădure, cu atât sunt mai dese crengile. În vacanța de vară, băiatul a venit să ne viziteze. Soțul meu îl purta peste tot, îi îndeplinea orice dorință numai cât clipea din ochi. Gelozia mă rodea, și nu doar pe mine, ci și pe fiica mea. Pe ea aproape că o uitase, iar lui îi spunea: Cu tine am fost de opt ani, dar pe el nu l-am văzut de 14 ani. Fata mea suferea și plângea.
Relația lor merge tot așa. Acum îi trimite bani de Ziua Copilului, de onomastică și la aniversări, în timp ce, pentru fiica mea, uită să-i spună măcar La mulți ani. I-am explicat că nu este normal, dar nu mă ascultă. Consider că vina o poartă acea mamă dacă 14 ani nu ai spus nimic, acum lasă-ne în pace, nu-ți băga nasul în familia altuia. Bineînțeles, existența acestui fiu a afectat serios și finanțele noastre, mai ales că totul se face pe bază de lei.
Nu vreau să mă gândesc ce va fi la vară. Dacă băiatul vine iar la noi, fata mea va ține minte acele luni toată viața. Soțul meu se scuză zicând băieții au nevoie de tată, fetele de mamă. Mi se pare că nu mai are sentimente de tată decât pentru fiul lui, iar de fetița noastră a uitat complet.
Vorbesc în fiecare zi cu orele, iar fiica mea nu mai are tată. Mă doare, mă revolt, dar nu am ce face! Dacă s-a săturat de noi, să se ducă la băiatul lui și să trăiască acolo…
