Jurnal personal 17 mai
Aseară, eram acasă, găteam cina și mă ocupam de fiul meu de trei ani, așteptându-l pe soțul meu să se întoarcă de la serviciu. Deodată, am auzit soneria la ușă era fratele meu, cu băiatul lui de șase ani și o sacoșă cu fructe. M-a rugat să am grijă de nepoțelul meu, pentru că el și soția lui fuseseră invitați la niște prieteni. Am acceptat fără ezitare, știind cât de mult îi place băiatului meu să stea cu verişorul său.
Spre seară, timpul trecea și fratele meu, împreună cu cumnata mea, tot întârziau. Le-am dat câteva telefoane, iar de fiecare dată îmi spuneau că sunt pe drum, însă orele treceau și nu apăreau. Era deja foarte târziu, așa că am decis să culc copiii.
La puțin timp după ce s-au liniștit, băiețelului meu i s-a făcut rău. M-am speriat și am sunat la ambulanță. Doctorii ne-au recomandat să mergem cu el la spital. Am încercat din nou să-i contactez pe fratele meu și pe cumnată, însă nimeni nu-mi răspundea.
Fiind într-o situație atât de grea, am apelat la vecina mea, doamna Viorica o femeie de încredere, care mereu a avut grijă de copii în cartier. A acceptat fără ezitare să stea cu nepotul meu cât timp eram la spital. Noaptea am petrecut-o pe holurile secției pediatrie cu gândul la amândoi copiii.
A doua zi dimineață, fratele a venit să-și recupereze fiul.
După câteva zile, am întâlnit-o pe cumnata mea, Elena, la magazin. Spre surprinderea mea, s-a năpustit asupra mea cu reproșuri furioase, acuzându-mă că am lăsat copilul la o străină, deși toți din cartier știm cât de grijulie este doamna Viorica. A vorbit tare, aproape țipând, și nu a vrut să asculte explicațiile mele. Mi-a cerut să-i dau banii pe care îi plătise vecinei pentru că a stat cu băiatul, refuzând să suporte această cheltuială. M-a amenințat chiar că va merge la poliție.
M-a mâhnit și m-a dezamăgit reacția ei. Uneori, bunătatea nu este nici măcar recunoscută, darămite răsplătită.
