Va trebui să stau la voi o perioadă, a anunțat soacra. Răspunsul Ecaterinei a lăsat-o fără cuvinte.
Ascultă, Ecaterina, spuse Marian, trecând mâna prin păr, vizibil nervos, mama mea a ajuns, pur și simplu, într-o situație dificilă.
Ce fel de situație? răspunse Ecaterina, așezându-se în fotoliu, cu privirea fixată pe soț. Până acum o săptămână avea apartamentul ei, serviciu, planuri. De unde și până unde, brusc, are neapărat nevoie de ajutorul nostru?
Marian oftă, conștient că va trebui să spună întreaga poveste. Dar cum să-i explice soției că mama lui a făcut din nou o greșeală?
Totul a început cu un telefon, cu trei zile în urmă.
Doamna Viorica Lungu l-a sunat pe Marian într-o dimineață de sâmbătă. Vocea ei era stinsă, confuză:
Mariane, dragul mamei. Am o problemă
Ce problemă, mamă?
Ți-am spus de domnul Gheorghe Moraru, vecinul meu? Ții minte?
Marian s-a încordat. Gheorghe Moraru era pensionarul plin de idei, care făcuse curte intens mamei sale acum jumătate de an. Marian o avertizase atunci că bărbatul părea suspect, dar mama nu l-a ascultat.
Ce s-a întâmplat?
Mariane, vocea mamei tremura, omul s-a dovedit escroc. I-am dat bani cu împrumut. Mulți bani. Cu chitanță, desigur. Acum a dispărut și actul e inutil.
Marian a simțit un fior rece.
Câți bani, mamă?
Aproape toate economiile, a șoptit Viorica. Și am pus și apartamentul gaj la bancă. Am crezut că îl restitui rapid, iar acum banca vrea plata anticipată. Eu nu am nimic.
Mamă, cum ai putut să faci așa ceva?
Spunea că deschide o afacere! Promitea că returnează cu dobândă a izbucnit în plâns Viorica. Mă gândeam că, dacă urma nuntă, să-l ajut.
Mamă, calmează-te. Ce facem acum?
Mariane, vocea ei redevenise fermă am un plan. Vând urgent apartamentul, achit banca și mă mut la voi. Aveți spațiu, trei camere mari.
Marian simțea cum îl doare capul.
Mamă, dar este apartamentul Ecaterinei.
Marian! protestă Viorica. Ai uitat câte am făcut pentru tine? Și acum îmi spui că o se abținu că soția ta mă lasă pe drumuri?
Nimeni nu te alungă, mamă.
Bine! E hotărât. Am vorbit cu agentul imobiliar. Miercuri rezolv formalitățile și joi vin cu lucrurile. Să-mi eliberați o cameră, nu ocup mult!
Mamă, trebuie să vorbesc cu Ecaterina
Despre ce să discuți? Nu ești bărbat în casă? Familia ta e prioritară! Datoria ta e să ai grijă de mama!
Oficial, apartamentul e al Ecaterinei
Serios? reacția Vioricăi era profund ofensată Deci ești întreținut de nevastă? Să-ți fie rușine, Marian!
Nu e cazul.
Lămurit. Mâine definitivăm. Va trebui să mă ajuți cu mutarea!
Tonul ei tăios lăsă pe Marian cu telefonul în mână, bolnav de griji. Cum va explica Ecaterinei?
Ecaterina a venit de la yoga pe seară, relaxată și veselă. Marian făcea cina semn clar că era vorba de ceva serios.
Ce s-a întâmplat? întrebă imediat, așezând haina pe umeraș.
Mama m-a sunat.
Zâmbetul Ecaterinei s-a stins puțin. Relația cu soacra era să zicem, rece.
Și ce vrea?
E într-o criză gravă.
Ce fel de criză?
Marian i-a povestit întreaga aventură cu Gheorghe Moraru și înșelătoria. Ecaterina asculta în tăcere, dând uneori din cap.
Și acum?
Vrea să se mute la noi.
Am înțeles, spuse Ecaterina, așezându-se la masă. Tu ce crezi?
Nu are altă soluție.
Chiar nu? ridică Sprânceana. Chirie? O cameră la rude? Ajutor de la serviciile sociale pentru bătrâni, că există.
Ecaterina, este totuși, mama mea.
Deci poate dicta cum să trăim noi? Ecaterina se rezemă de spătar. Marian, să fim sinceri: mama ta nu m-a suportat vreodată. Patru ani de căsnicie mereu a ținut să-mi arate ce noră nepricepută sunt.
Marian tăcea. Adevărul era clar.
Ți-aduci aminte ce a spus la ziua Verei? O gospodină adevărată nu cumpără niciodată sarmale gata făcute, le prepară singură. Iar eu venisem de la serviciu la ora nouă!
N-a zis cu răutate.
Sigur? Ecaterina râse amar. Și aluziile la soțiile normale nasc în primii doi ani? Sau când îmi mută lucrurile unde le e locul?
Marian își masă fruntea. Toate micile neplăceri, puse cap la cap, formau o imagine tristă.
Ea este așa, îi place să controleze totul.
Tocmai! a izbucnit Ecaterina. Și vrei să controleze și casa noastră?
Dar unde să meargă?
Marian, e adultă. Să-și găsească singură soluția pentru problema pe care tot ea a creat-o, spuse Ecaterina hotărâtă. Din banii de pe apartament poate închiria ceva modest.
Banii ajung doar pentru bancă.
Atunci serviciile sociale. Sau să muncească există oameni activi și la șaptezeci de ani.
Ecaterina
Nu, spuse ea ferm. Nu accept pe cineva sub același acoperiș care mă disprețuiește. Nu e vorba doar de apartamentul meu. Este familia noastră și nu accept să fie teatru de război!
Poate doar temporar, cât caută o alternativă? încercă Marian.
Temporar? privirea Ecaterinei era tristă. Chiar crezi că va căuta altceva? S-a pus singură în situația asta, ca să nu existe cale de întoarcere!
Crezi că e intenționat?
Tu ce crezi? Ecaterina privea pe fereastră. O femeie de șaptezeci de ani, contabilă toată viața, nu pricepe că nu dai un străin toți banii? Pur și simplu, a vrut să stea cu noi.
Marian tăcea. În sinea lui, simțea că soția are dreptate.
Marian, spuse blând Ecaterina, întorcându-se te iubesc. Dar nu permit nimănui, chiar nici mamei tale, să ne distrugă căsnicia.
Marian a îmbrățișat-o:
Ce să fac?
Ce trebuie să facă un bărbat matur: să explici mamei că ai propria ta familie și că o iubești, dar viața o construiești împreună cu mine.
Nu va înțelege.
Atunci asta e problema ei, nu a ta.
A doua zi, Marian i-a telefonat mamei. Discuția a fost dură.
Ce înseamnă nu sunteți gata? bombănea Viorica. Am vândut apartamentul!
Mamă, te putem ajuta cu bani. Te ajutăm să găsești chirie, achităm primele luni.
Bani? a râs ea. Am fiul meu, am familia mea! Nu vreau milă de la străini!
Mamă, nu e milă. E alegerea mea, mamă.
Alegerea ta? în voce se simțea durerea Marian, toată viața m-am sacrificat pentru tine! Asta-i recunoștința ta?
Sunt recunoscător, mamă, dar sunt bărbat matur, cu propria mea familie.
Care familie? izbucni Viorica. Familia sunt eu!
Mamă, ajunge.
Ajunge? vocea i-a devenit rece. Bine, ai ales. Trăiește cum vrei. Dar când o să-ți fie greu, să nu mă mai suni!
Și a închis.
Marian i-a povestit totul Ecaterinei.
Mi-a spus că am trădat-o, oftă.
Manipulare clasică, răspunse liniștit Ecaterina. Se va obișnui. Știi, după moartea tatei, și mama mea a vrut să stea la mine. S-a supărat, dar acum e recunoscătoare are propria viață și propriile preocupări.
Dar dacă, totuși, se îmbolnăvește grav?
Atunci vom ajuta. Dar nu înseamnă să locuiască cu noi.
O săptămână de tăcere. Apoi sora lui Marian, Gabriela, l-a sunat.
Marian, mama e la spital. A făcut infarct.
Ce s-a întâmplat?
Stres, spun doctorii. A vândut apartamentul, a fost foarte agitată. Plus cearta cu tine.
Marian simțea vina crescând.
Cum e?
Stă, oftează. Tot de tine vorbește. Cică poate o să-i pară rău când mama o să moară.
Gabriela, dar
Știu că manipulează! spuse sora, obosită. Dar mi-e milă de ea.
Seara, Marian povesti Ecaterinei totul.
Hai la ea, propuse Ecaterina, surprinzător.
Chiar?
Foarte serios. Să vadă că suntem alături.
În salonul de la cardiologie, Viorica părea fragilă și vulnerabilă. Când au intrat, s-a întors ostentativ spre perete.
Mamă, șopti Marian. Cum te simți?
Te interesează? murmură, fără să-i privească.
Doamna Viorica, interveni Ecaterina. Putem discuta?
Viorica se întoarse încet:
Despre ce?
Despre faptul că treceți printr-un moment greu. Noi vă ajutăm. Dar așa cum putem, nu cum doriți dumneavoastră.
Nu vreau milă.
Nu e milă, spuse cu blândețe Ecaterina. E grijă. Vă ajutăm să găsiți chirie bună, achităm primele luni. Venim în vizită, vă invităm la noi. Dar nu putem locui împreună.
De ce? întrebare fără ton de ceartă.
Pentru că avem nevoie de spațiu propriu. Și dumneavoastră, la fel. Sunteți obișnuită să stăpâniți în casă. Noi suntem obișnuiți altfel.
Și dacă, totuși, mi-e rău?
Venim oricând. Dar viața noastră și casa noastră trebuie să rămână ale noastre.
Viorica tăcu mult timp, apoi întrebă:
Chiar mă ajutați să găsesc chirie bună?
Desigur, răspunse Ecaterina.
Și veți veni în vizită?
Sigur, și la sărbători. Sunteți bunica viitorilor noștri copii.
Ochii Vioricăi s-au umezit:
Viitorilor?
Avem planuri, surâse Ecaterina.
Și eu credeam șopti soacra. Că nu mai vreți să mă vedeți deloc.
Ba da, vrem.
În luna următoare au găsit o garsonieră luminoasă lângă parcul central și au ajutat-o cu mutarea. Au prezentat-o vecinilor, a mers la Clubul Pensionarilor, și-a găsit o prietenă în doamna Olga, fosta profesoară.
De acum, Viorica venea la ei o dată pe săptămână. Când, peste un an, Ecaterina a născut-o pe Ilinca, bunica a devenit cea mai iubită dădacă.
Știi, Ecaterina, îi mărturisi într-o zi Viorica, bine ai făcut că nu m-ai primit atunci. Muream de plictiseală dacă stăteam cu voi. Acum am atâtea interese!
Ecaterina zâmbi:
Am făcut ce era mai bine pentru toți.
Și Marian, legănând-o pe Ilinca, se gândea cât de important e să știi să spui nu, chiar și celor apropiați. Câteodată, tocmai acel nu salvează dragostea.
Tu ce ai face dacă o rudă ar încerca să-și rezolve problemele pe spatele tău? Gândește-te bine: uneori, adevărata grijă e să lași pe fiecare să-și găsească drumul.
